zavoi sm vz zăvod¹

zăvoi⁵ sm vz zăvod¹

zăvoi⁴ vr [At: COMAN. GL. / Pzi: ~esc / E: ns cf zăvoi¹] (Reg; csnp) A deschide loc nou.

zăvoi³ vr [At: LEXIC REG. II, 64 / Pzi: ~esc / E: nct] (Reg) A se murdări.

zăvoi² sn [At: T. PAPAHAGI, C. L. / Pl: ? / E: nct] (Reg) Mâncare rece făcută din lapte (dulce sau acru) amestecat cu smântână și cu caș zdrobit (sau cu brânză de vaci).

zăvoi¹ sn [At: URECHE, L. 85 / Pl: ~oaie, ~uri / E: vsl завои „întoarcere, cotitură”] 1 Pădure de mică întindere la marginea unei ape, formată din diverse specii de copaci (salcie, plop, arin, răchită etc.). 2 Loc (inundabil) pe care crește zăvoiul (1) Si: luncă. 3 (Reg) Pământ nisipos amestecat cu humă, adus de ape. 4 (Reg) Pietriș îngrămădit de ape într-o parte a albiei unui râu. 5 (Reg) Zăgaz (1) natural la cotitura unui râu, format din lemne, butuci, crengi etc. aduse de apă. 6 (Reg; mpl) Mici insule pline de vegetație de pe cursul unui râu.

zăvoi s.n. Pădurice la marginea unei ape, formată din diverse specii de salcie, de plop, de arin etc.; loc (inundabil) pe care crește această pădurice. Zăvoaiele erau verzi și le știam răcoroase (STANCU). • pl. -oaie. /<sl. veche завон.

ZĂVÓI, zăvoaie, s. n. Pădurice pe malul unei ape; luncă. Dincolo de Dunăre, de zăvoaiele de sălcii ale ostroavelor, licărea portul de pe țărmul Bulgariei. DUMITRIU, N. 229. Un zăvoi mare de plopi și de anini seculari umbrește malurile frumosului rîu. VLAHUȚĂ, O. A. II 131. Erau îngălbeniți plopii de la moară, dar zăvoiul nu-și lepădase încă frunzișul și tot mai era ceva văratic în freamătul lui. SLAVICI, V. P. 156. Drăguțule bace! Dă-ți oile-ncoace La negru zăvoi, Că-i iarbă de noi Și umbră de voi. ALECSANDRI, P. P. 1.

ZĂVÓI, zăvoaie, s. n. Pădurice pe malul unei ape; luncă. – Slav (v. sl. zavoj).

ZĂVÓI ~oáie n. Pădurice pe malul unei ape; luncă. /<sl. zavoy

zăvoiu n. 1. pădure de salcie pe marginea unei ape: dă-ți oile la negrul zăvoiu; 2. pl. zăvoaie, insule pe Olt, acoperite cu păduri de sălcii, plopi, anini și răchită. [Serb. ZAVOĬ, sinuozitate, cotitura unui drum, a unei ape].

zăvóĭ n., pl. oaĭe (vsl. bg. zavoĭ, ocol, cotitură de răŭ orĭ de drum. Cp. cu crivină). Luncă, cohalm, berc, pădure de sălciĭ, plopĭ arinĭ, ulmĭ și frasinĭ pe malu unuĭ rîŭ.

zăvói s. n., pl. zăvoáie

zăvói s. n., pl. zăvoáie

zăvoi, pl. zăvoaie

zăvoiu, -voaie.

ZĂVÓI s. luncă. (~ de sălcii.)

ZĂVOI s. luncă. (~ de sălcii.)

ZĂVÓI², zăvói, s. m. (Var.) Zăvod². (prob. din sl. zavoditi = a conduce)