ZĂVOD¹, zăvozi, s. m. Cîine mare (ciobănesc); dulău. Mioarele au întors boturile și au behăit, iar cei doi zăvozi albi n-au lătrat. SADOVEANU, O. VIII 251. Auzi lătrînd pe dealuri zăvozii de la stîni. MACEDONSKI, O. I 116. Ai ars cîteva sate, ai prădat cîteva mănăstiri, ș-acum te furișezi ca un lup urmărit de zăvozi. ALECSANDRI, T. II 18.