ZĂVOIU² (pI. -oaie) sn. 🌳 Crîng de sălcii, de anini, etc., desiș de copăcei la marginea unui rîu: îi vîna țăranii în zăvoaie și prin munți (GR.-UR.); un ~ mare de plopi și de anini seculari umbrește malurile frumosului rîu (VLAH.); am văzut iarăși întinsele zăvoaie de sălcii cenușii, în care intram cu grozava frică de bursuci (SAD.); prin desișul mărunt al unui ~ de copăcei, se înălța, pe albăstreala întunecată a cerului, un părete îngust și negru (ODOB.) [vsl. zavoj „cotitură (de rîu)”].