3 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZĂTONÍ, zătonesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. (Despre pești) A se aduna, a se strânge într-un zăton. 2. Tranz. A stăvili cursul unei ape (cu zătoane). – Din zăton.

ZĂTONÍ, zătonesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. (Despre pești) A se aduna, a se strânge într-un zăton. 2. Tranz. A stăvili cursul unei ape (cu zătoane). – Din zăton.

zătoni2 [At: (a. 1838) DOC. EC. 708 / V: (reg) zat~, zot~, ~tuni / Pzi: ~nesc / E: zăton] 1 vt (Reg) A stăvili (1). 2 vt (Reg) A înțepeni în mal. 3 vt (Reg) A transforma în zăton (1). 4 vt (Fig) A bloca (11). 5 vr (D. pești) A se aduna într-un zăton (29). 6 vt (Îrg) A îngrămădi (până la refuz). 7 vt (Fig) A prinde la strâmtoare. 8 vt (Buc) A ascunde (1). 9 vt (Reg; îf zotoni) A obosi. 10 vt (Reg; îf zotoni) A prăpădi (1).

zătonire sf [At: ANTIPA, P. 560 / Pl: ~ri / E: zătoni] (Reg) Ascundere a peștilor într-un zăton (2).

zătoni vb. IV. 1 refl. (despre pești) A se aduna, a se strînge într-un zăton. 2 tr. A stăvili cursul unei ape (cu zătoane). • prez.ind. -esc. /zăton + -i.

ZĂTONÍ, zătonesc, vb. IV. (Regional) 1. Refl. (Despre pești) A se aduna, a se strînge într-un zăton. Se găsesc în bălți locuri unde crapul se zătonește în cantități mari, în gropile de pe fundul lor. ANTIPA, P. 407. 2. Tranz. (Cu privire la cursul unei ape) A stăvili.

ZĂTONÍ, zătonesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. (Despre pești) A se aduna, a se strânge într-un zăton. 2. Tranz. A stăvili cursul unei ape. – Din zăton.

A SE ZĂTONÍ pers. 3 se ~éște intranz. (despre pești) A se aduna într-un zăton. /Din zăton

A ZĂTONÍ ~ésc tranz. (torente de apă) A opri cu ajutorul unui zăton; a zăgăzui; a îndigui; a stăvili. /Din zăton

zătonésc v. tr. (d. zaton. V. po-tonesc). Dun. Prut. Prefac în zaton. Închid în zaton. Înomolesc, înțepenesc în mal: vîntu a’nzătonit plutele. V. intr. Serbia. Mă revărs fiind ĭezit. – În Bucov. zatonesc, pun într’un loc nepotrivit (rev. I. Crg. 4, 306). – Și înz-. V. zăstesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zătoní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zătonésc, imperf. 3 sg. zătoneá conj. prez. 3 să zătoneáscă

zătoní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zătonésc, imperf. 3 sg. zătoneá; conj. prez. 3 sg. și pl. zătoneáscă

Intrare: zatonire
zatonire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zatonire
  • zatonirea
plural
  • zatoniri
  • zatonirile
genitiv-dativ singular
  • zatoniri
  • zatonirii
plural
  • zatoniri
  • zatonirilor
vocativ singular
plural
Intrare: zătoni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zătoni
  • zătonire
  • zătonit
  • zătonitu‑
  • zătonind
  • zătonindu‑
singular plural
  • zătonește
  • zătoniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zătonesc
(să)
  • zătonesc
  • zătoneam
  • zătonii
  • zătonisem
a II-a (tu)
  • zătonești
(să)
  • zătonești
  • zătoneai
  • zătoniși
  • zătoniseși
a III-a (el, ea)
  • zătonește
(să)
  • zătonească
  • zătonea
  • zătoni
  • zătonise
plural I (noi)
  • zătonim
(să)
  • zătonim
  • zătoneam
  • zătonirăm
  • zătoniserăm
  • zătonisem
a II-a (voi)
  • zătoniți
(să)
  • zătoniți
  • zătoneați
  • zătonirăți
  • zătoniserăți
  • zătoniseți
a III-a (ei, ele)
  • zătonesc
(să)
  • zătonească
  • zătoneau
  • zătoni
  • zătoniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zatoni
  • zatonire
  • zatonit
  • zatonitu‑
  • zatonind
  • zatonindu‑
singular plural
  • zatonește
  • zatoniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zatonesc
(să)
  • zatonesc
  • zatoneam
  • zatonii
  • zatonisem
a II-a (tu)
  • zatonești
(să)
  • zatonești
  • zatoneai
  • zatoniși
  • zatoniseși
a III-a (el, ea)
  • zatonește
(să)
  • zatonească
  • zatonea
  • zatoni
  • zatonise
plural I (noi)
  • zatonim
(să)
  • zatonim
  • zatoneam
  • zatonirăm
  • zatoniserăm
  • zatonisem
a II-a (voi)
  • zatoniți
(să)
  • zatoniți
  • zatoneați
  • zatonirăți
  • zatoniserăți
  • zatoniseți
a III-a (ei, ele)
  • zatonesc
(să)
  • zatonească
  • zatoneau
  • zatoni
  • zatoniseră
Intrare: zătonire
zătonire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zătonire
  • zătonirea
plural
  • zătoniri
  • zătonirile
genitiv-dativ singular
  • zătoniri
  • zătonirii
plural
  • zătoniri
  • zătonirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zătoni zatoni

etimologie:

  • zăton
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX