zătón și zatón n., pl. oane (sîrb. zaton, golf, de unde și ung. zatony, bancă de nisip. V. zătulă). Dun. Braț de răŭ închis la un capăt de natură saŭ de oamenĭ p. a prinde peștele. (Poate fi și o parte din mal îngrădit p. acelașĭ scop): apa a cuprins tot grindu pînă la zatonu de lîngă sălciĭ (CL. 1916, 616). Nț. (zăton). Anafor. – La Dun. de jos și zătún, pl. e și urĭ. V. japșă.