ZAR¹, zaruri, s. n. Cub mic de os, de lemn, de material plastic etc., care are pe fiecare dintre fețe imprimate puncte de la unu la șase folosit la unele jocuri de noroc; p. ext. (la pl.) joc de noroc la care se folosesc asemenea cuburi. – Din tc. zar.

ZER, zeruri, s. n. Lichid galben-verzui care se separă din lapte, după coagulare, la prepararea brânzeturilor și care este folosit pentru fabricarea lactozei, urdei etc. ◊ Expr. A se alege brânza (sau urda) din zer = a se alege binele de rău. A scoate zer din piatră = a face ceva de necrezut. ♦ Lichid verzui care se scurge din iaurt sau din laptele de vacă prins. ♦ Lichid alb și gras care rămâne după prepararea untului; zară. – Et. nec.

dzăr sn vz zăr

zar² sn [At: LB / V: (reg) zară / Pl: ~uri / E: mg zér^[1]] 1 (Pop) Mecanism montat la ușă, la poartă etc. pentru a o închide Si: broască (23), zăvor (1). 2 Lanț cu lacăt. 3-4 (Reg) Clanță (1-2). 5 (Trs) Sistem de bârne dispuse într-un anumit fel, care se folosește la oprirea plutelor lungi.

zar¹ sn [At: BOLLIAC, O. 280 / Pl: ~uri / E: tc zar] 1 Cub mic de os (sau de lemn, de material plastic etc.), pe fațetele căruia sunt imprimate puncte de la unu la șase, care se folosește la anumite jocuri de noroc, prin aruncare Si: (arg) babaroase (1), (înv) coțcă (1), (rar) prăval, (reg) prăvălic, (îvr) prăvălici. 2 (Pex; lpl) Joc de noroc care se joacă cu zaruri (1). 3 (Îs) ~ de învârtit Ruletă. 4 (Îe) ~urile au fost aruncate Decizia a fost luată. 5 (Fam; îs) A juca ~uri A juca barbut. 6 Piesă cubică de metal care face parte din elementele războiului de țesut.

zară² sf vz zar²

zăr² sn vz zer

zer sn [At: N. COSTIN, LET. I A, 119/11 / V: (îrg) zăr / Pl: ~uri / E: ml serum (pad zară)] 1 Lichid galben-verzui care se separă din lapte, după coagulare, la prepararea brânzeturilor și care este folosit pentru fabricarea lactozei, urdei etc. Si: (reg) străgheață, zară¹ (1), zăborină (1), (reg) zăroaică, (reg; hip) zăruț. 2 (Pop; îe) A se alege brânza (sau urda) din ~ (sau zăr) A se separa binele de rău. 3 (Rar; îe) A stoarce din piatră ~ (sau zăr) A realiza ceva care inițial părea imposibil. 4 Lichid verzui care se scurge din iaurt sau din laptele de vacă prins. 5 Lichid alb, gras și acrișor care rămâne după prepararea untului Si: zară¹ (2). 6 (Înv; șîs ~ul sângelui) Ser.

zar² s.n. (pop.) Broască la ușă. Se auzi întorcîndu-se cheia-n zarul ușii (PER.). ♦ Zăvor. Își acăță pălăria în zarul ușii (PER.). • pl. -uri. /<magh. zar.

zar¹ s.n. Cub mic de os, de lemn etc., care are pe fiecare față imprimate un număr de puncte (de la unu la șase) și care se folosește în unele jocuri de noroc; ext. (la pl.) joc de noroc la care se folosesc asemenea cuburi. Își încerca norocul la zaruri (PER.). ◊ Expr. Zarurile au fost aruncate, se spune atunci cînd a fost luată o decizie irevocabilă, după îndelungi ezitări. ◊ Fig. Se zăreau locuințe risipite ca niște zaruri de var (VIN.). • pl. -uri. /<tc. zar.

zăr s.n. v. zer.

zer s.n. 1 Lichid galben-verzui, care se separă din lapte, după coagulare, la prepararea brînzeturilor, și care este folosit la prepararea lactozei, a urdei etc. Tot aceeași rînduială străveche poruncește ciobanilor să-și spele hainele în zer (SADOV.). ◊ Expr. A se alege brînză (sau urda) din zer = a se alege binele de rău. A scoate zer din piatră = a face ceva de necrezut. ♦ Lichid verzui care se scurge din iaurt sau din laptele de vacă prins. 2 Lichid alb și gras care rămîne după prepararea untului; (pop.) zară. • pl. -uri. și zăr s.n. /lat serum, prin apropiere de zară.

❍ZAR² (pl. zaruri) sn. Tr.-Carp. Broască (la ușă): vîrîră cheia cea ruginită în ~ (RET.) [ung. zár].

ZAR¹ sm. și (pl. zaruri) sn. 🎲 Mic cub de os pe fețele căruia sînt însemnate cîte un număr de puncte de la 1-6, și cu care se joacă, aruncîndu-se (🖼 5358) [tc.].

ZĂR, ⦿ ZER (pl. -ruri) sn. 🐑 Lichidul gălbuiu-verzuiu ce se scurge din caș: la chiotoarea stînei, cîni și porci laolaltă sorb zăr dintr’un jghiab (LUNG.); ciobanul... nu le dădu chiar nimic, nici chiar o ulcică de zăr (RET.); din ~ul fiert se face urda [cuvînt autohton, de origine necunoscută, pătruns din graiul ciobanilor noștri și în limbile slave].

ZER 👉 ZĂR.

ZAR¹, zaruri, s. n. Cub mic de os, de lemn, de material plastic etc., care are pe fiecare dintre fețe imprimate puncte de la unu la șase și care se folosește la anumite jocuri de noroc; p. ext. (la pl.) joc de noroc la care se folosesc asemenea cuburi. – Din tc. zar.

ZER, zeruri, s. n. Lichid galben-verzui care se separă din lapte, după coagulare, la prepararea brânzeturilor și care este folosit pentru fabricarea lactozei, urdei etc. ◊ Expr. A se alege brânza (sau urda) din zer = a se alege binele de rău. A scoate zer din piatră = a face ceva de necrezut. ♦ Lichid verzui care se scurge din iaurt sau din laptele de vacă prins² (3). ♦ Lichid alb și gras care rămâne după prepararea untului; zară. – Et. nec.

ZAR¹, zaruri, s. n. 1. Cub mic, avînd pe fiecare dintre fețele lui imprimate un număr de puncte (de la unu la șase) și folosit la anumite jocuri de noroc. Zarurile începură din nou să cadă. CĂLINESCU, E. O. I 22. Ne trăgea atîtea... nuiele la palmă cîte cădeau din zarurile – lui de os. I. BOTEZ, ȘC. 35. Am găsit două zaruri de chihlimbar. BOLLIAC, O. 280. 2. Joc de noroc la care se folosesc zaruri (1). Altădată s-a așezat cu ei la zaruri și, pierzînd toți banii, a spus iarăși lui tat-su c-a fost furat. PAS, Z. I 166. Numele acestui demon era Teut; zice că el ar fi născocit mai întîi numerile și socoteala și geometria și astronomia, ba și șahul, zațul. La ODOBESCU, S. I 188.

ZAR², zaruri, s. n. (Transilv.) Broasca de la ușă (împreună cu clanța). Și vîrîră cheia cea ruginită în zar (broască) și suciră o dată, de două ori, de trei ori, și de-abia putură deschide ușa aceea. RETEGANUL, P. II 5.

ZĂR s. n. v. zer.

ZAR¹, zaruri, s. n. Mic cub (de os) care are pe fiecare dintre fețe imprimate puncte de la unu la șase și care se folosește la anumite jocuri de noroc; p. ext. joc de noroc. – Tc. zar.

ZAR², zaruri, s. n. (Reg.) Broasca de la ușă. – Magh. zár.

ZER, zeruri, s. n. Lichid galben-verzui care se separă din lapte la prepararea brînzeturilor. ◊ Expr. A se alege brînza (sau urda) din zer = a se alege binele de rău. A scoate zer din piatră = a face ceva de necrezut. ♦ Lichid verzui care se scurge din iaurt sau din laptele de vacă prins. ♦ Lichid alb și gras care rămîne după prepararea untului; zară.

ZAR ~uri n. 1) Cub mic (din os, din material plastic etc.), având imprimate pe fiecare față un număr de puncte (de la 1 la 6), folosit la anumite jocuri de noroc. 2) la pl. Joc de noroc în care se folosesc asemenea cuburi. /<turc. zar

ZER n. Lichid care se separă din lapte după coagulare, la prepararea brânzei; janț. ◊ A se alege brânza de ~ a se alege binele de rău. /Orig. nec.

zar n. Tr. broască la uși. [Ung. ZÁR].

zar m. cub de joc: jocul în zari. [Turc. ZAR].

zăr n. V. zer.

zer n. lichidul rămas din lapte după ce se strânge cașul. [Lat. SERUM].

1) zar n., pl. urĭ (turc. pers. zar, zar; alb. bg. zar, ngr. zári; it. zara, și [d. ar. az-zar] azzardo, sp. azar, fr. hasard). Mic cub de aruncat la joc. V. arșic, coțcă, madă.

2) zar n., pl. urĭ (ung. zár). V. zăvor.

zăr, V. zer.

zăvór n., pl. oare (vsl. zavorŭ, zavora, drug de’ncuĭat ușa, zatvorŭ, barieră [de unde ung. závár, zavor, zár], zatvoritĭ, a’ncuĭa. V. pridvor, sfarog). Pĭesa de fer care se’mpinge cu mîna orĭ cu cheĭa ca să’ncuĭ orĭ să descuĭ ușa. Un fel de opritoare la războĭu de țesut. – Și zovor (bibl. 1688). Și zar (Trans.), d. ung.

zer n., pl. urĭ (lat. sĕrum, ser, ca zeche din sétula; mrom. dzăr. D. rom vine rut. dzer. V. ser 1 și zară). Lichidu apos gălbuĭ verzuĭ care rămîne după ce se brînzește laptele saŭ care se scurge din brînza pusă în zăgîrnă saŭ din ĭaurt. – În Olt. și Mold. zăr.

zar s. n., pl. zaruri

zăvor s. n., pl. zăvoare

zar s. n., pl. zaruri

zer s. n. pl. zeruri

zar (la joc, la ușă) s. n., pl. zaruri

zer s. n., pl. zeruri

zer

zer, zeruri.

DZĂR, dzăruri, s. n. (Mold., Banat; Var.) Zer.

zar (-ruri), s. n. – Cub mic de os cu puncte imprimate pe fiecare față. – Mr. zare, megl. zar. Tc. zar, din per. zar (Șeineanu, II, 385; Ronzevalle 96), cf. ngr. ζάρι, alb., bg. zar., v. it. zara, arab. az zar › sp. azar.

ZĂR, zăruri, s. n. (Var.) Zer.

zer (zeruri), s. n. – Lichid care se separă din laptele după coagulare. – Var. zăr, Mold., Banat dzăr. Mr. dzăr. Origine necunoscută. S-a crezut într-un lat. sĕrum, identic semantic și fonetic asemănător (Diez, Gramm., I, 221); dar rezultatul din rom. nu ar fi posibil, pornind de la acest etimon (Densusianu, Rom., XXIII, 84; Tiktin). Celelalte soluții sînt simple tatonări în jurul cuvîntului lat., pentru a face posibil rezultatul în rom.: de la sĕrum contaminat cu gr. ζέμα (Giuglea, Dacor., III, 578); de la un trac. *zerum (Pascu, I, 190); autohton (Pușcariu, Lr., 176). Cel mai bine ar fi să admitem că etimonul lat. este seducător și destul de probabil, dar că ignorăm mecanismul lui de transmitere. Ni se pare greu de crezut că zară, s. f. (zer, lapte smîntînit) este cuvînt diferit, deși dicționarele și studiile speciale dau a înțelege aceasta. Formal alternanța m., f. este normală cf. țep-țeapă, cioc-cioacă; și semantic există aproape identitate între cele două cuvinte; zer este lichidul care rezultă la facerea brînzei, iar zară cel care rămîne după extragerea untului. Zară este explicat prin alb. dhaljë „acru” (Densusianu, Rom., XXXIII, 84; Weigand, Jb., XVI, 230; cf. Rosetti, II, 24), dar această der. este extrem de dubioasă (Philippide, II, 742). Din rom. provin mag. zara (Edelspacher 24), săs. zer, rut. dzer (Miklosich, Wander., 10; Candrea, Elemente, 10), săs. zîre, și probabil ngr. τσίρρος.

ALEA IACTA EST (lat.) zarurile au fost aruncate – Suetoniu, „De vita XII Caesarum”, 32. Cuvintele lui Cezar la trecerea Rubiconului. Potrivit legilor Republicii nici un general roman, venind din nordul Italiei spre Roma, nu avea voie să treacă acest râu în fruntea armatei pe care o comanda. Indică o decizie irevocabilă, luată după îndelungi ezitări.

a pica la zar expr. (fig.) a face cinste, a plăti consumația cuiva într-un local.

a-i tăia (cuiva) zarurile expr. (fig.) a dejuca intențiile cuiva.

a-i trage (cuiva) una de adoarme în Gara de Nord / de joacă zaruri cu măselele din gură / de se plictisește în aer expr. (adol.) a lovi (pe cineva), a bate (pe cineva) rău.

ZAR s. (rar) prăval, (reg.) prăvălic, prăvălici, (înv.) coțcă, (arg.) babaros. (~ folosit la diverse jocuri.)

ZAR s. v. broască.

ZER s. v. ser.

ZER s. (pop.) zară, (reg.) străgheață. (~ rămas de la prepararea untului.)

ZAR s. (rar) prăval, (reg.) prăvălic, prăvălici, (înv.) coțcă, (arg.) babaros. (~ folosit la diverse jocuri.)

zar s. v. BROASCĂ.

zer s. v. SER.

ZER s. (pop.) zară, (reg.) străgheață. (~ rămas de la prepararea untului.)

Alea iacta est (lat. „Zarurile au fost aruncate”) – Aceste cuvinte au fost rostite – după cum spune istoricul latin Suetoniu în „Viețile celor 12 împărați”, cap. 32 – de către Cezar (anul 49 î.e.n.) în momentul în care a traversat Rubiconul, după o lungă ezitare. Astfel Cezar și-a riscat viața, căci o lege specială a senatului roman interzicea trecerea cu trupe â Rubiconului (rîul de hotar dintre Italia și Galia cisalpină), spre a se evita astfel incursiunile armate împotriva Italiei pregătite de comandanți ambițioși la granița de nord a țării. Cuvintele „Alea iacta est”, ca și expresia „A trece Rubiconul” au deci înțelesul: „Soarta va decide !” și sînt folosite cînd, după ce ai șovăit mult, iei o hotărire importantă. Dar există, uneori, tendința de a întrebuința aceste cuvinte și cu o nuanță comică, în situații care n-au nimic grav. În poezia Pumnalul, Pușkin evocă momentul care a dat naștere celebrelor vorbe: „Vuiește Rubiconul și Cezar zvîrle sorții”… O poezie a lui Ion Minulescu, în care autorul spune că a plecat în necunoscut „în explorarea unor semne de-ntrebare”, poartă titlul simbolic Alea iacta est (Versuri, EPLA, 1964, pag. 104). IST.

zer, s.n. v. zăr.

zăr, zăruri, (zer), s.n. – Lichidul ce rămâne din lapte, după ce s-a ales brânza sau cașul. E folosit „la prepararea ciorbelor de dulce, în frământarea pâinii sau se dă la porci” (Faiciuc, 1998). Pe valea Marei e atestat sin. izvarniță (ALRRM, 1971: 380). – Et. nec. (DEX); lat. serum „zer” (Șăineanu, Scriban; Diez, cf. DER; MDA); termen autohton, fără corespondent în albaneză (Russu, 1981); posibil din rad. i.-e. *suro- „brânză”, cf. lit. sūris, rus. syr, pol. ser, let. siers. Cuv. rom > ucr. dzer (Scriban; Miklosich, Candrea, cf. DER), magh. zara (Edelspacher, cf. DER).