zer s.n. 1 Lichid galben-verzui, care se separă din lapte, după coagulare, la prepararea brînzeturilor, și care este folosit la prepararea lactozei, a urdei etc. Tot aceeași rînduială străveche poruncește ciobanilor să-și spele hainele în zer (SADOV.). ◊ Expr. A se alege brînză (sau urda) din zer = a se alege binele de rău. A scoate zer din piatră = a face ceva de necrezut. ♦ Lichid verzui care se scurge din iaurt sau din laptele de vacă prins. 2 Lichid alb și gras care rămîne după prepararea untului; (pop.) zară. • pl. -uri. și zăr s.n. /lat serum, prin apropiere de zară.