13 definiții pentru zapt


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZAPT s. n. (Înv.; în expr.) A face (un lucru) zapt = a-și însuși (un lucru) cu forța; a confisca. – Din tc. zabit.

zapt sn [At: (a. 1760) URICARIUL, XX, 95 / Pl: ~uri / E: tc zapt] (Tcî) 1-2 Autoritate (4-5). 3 Posesie. 4 (Îe; d. averi, proprietăți etc.) A face ~ A-și însuși cu forța Si: a acapara, a confisca, a sechestra. 5 (Îae; d. averi, proprietăți etc.) A opri (1). 6 (Îae; d. averi, proprietăți etc.) A disciplina (1). 7 (Îae; d. averi, proprietăți etc.) A jefui.

zapt s.n. (turc. înv.) Administrație; autoritate. ◊ Expr. A face (ceva) zapt = a) a-și însuși (ceva) cu forța; a confisca, a acapara. Toate rămasurile unchiului nostru... le-am făcut zapt împreună cu frate-su (PER.); b) a opri; a disciplina. Va face zapt turcilor (DION.); c) a jefui. S-a făcut zapt la miriia împărătească (IORGA). • pl. -uri. /<tc. zabt.

ZAPT s. n. (Turcism înv. în expr.) A face (un lucru) zapt = a-și însuși (un lucru) cu forța; a confisca. – Din tc. zabit.

ZAPT s. n. (Turcism învechit, în expr.) A face (un lucru) zapt = a-și însuși (un lucru) cu forța; a fura. Cum? ce va să zică: un arc de triumf furat? Atîta namilă de marmură... cum oare să o facă zapt cineva, fie măcar acela și un borfaș încoronat? ODOBESCU, S. III 71.

ZAPT s. n. (Turcism înv., în expr.) A face (un lucru) zapt = a-și însuși (un lucru) cu forța, a fura. – Tc. zapt, zabit.

ZAPT s. n. (Mold., ȚR) În expr. A face (ceva) zapt = a-și însuși (ceva) cu forța, a acapara; a sechestra, a confisca. A: Pre turcii balgii din țară foarte îi înfrînase și se temea de dînsul, de nu putea face zapt întru nimică. NECULCE. Răpezind și pe spatarul. . . ca să facă zapt toate. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU; cf. IM 1754, 72r, 72v. B: Iar Gebegi-bașa . . . să facă zapt gebhaneaua, tunurile, puscile. IM 1730, 101r; cf. IM 1730, 102r. Etimologie: tc. zapt [etmek].

zapt n. 1. od. confiscare, sechestru: s’o fac zapt OD.; 2. azi, în Oltenia, jaf. [Turc. ZABT].

zapt n., pl. urĭ (turc. nr. zapt, stăpînire, luare, administrațiune. V. zabet). Vechĭ. Stăpînire, autoritate, administrațiune: supt zaptu luĭ. A face ceva zapt, a pune mîna pe ceva, a confisca, a sechestra. A face zapt cuĭva, a-l înfrîna. Azĭ. Olt. Jaf.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

zapt (-turi), s. n. 1. Administrație. 2. Confiscare, executare. – Mr. zapte. – Din tc. zabt (Șeineanu, II, 385; Ronzevalle 113), cf. ngr., alb. zapti.Der.: zapcíu, s. m. (administrator al unei regiuni, subprefect; perceptor; agent care execută hotărârile administrative sau judiciare; arg., câine), mr., megl., zaptiu, din tc. zaptci (Șeineanu, II, 384; Ronzevalle 113); zapciálă, s. f. (executare); zapcieríe, s. f. (slujba de zapciu); zapciitúră, s. f. (executare); zapcilấc, s. n. (slujba de zapciu; circumscripție administrativă); zapcií, vb. (a executa). – [9444]

ZAPT, zápturi, s. n. 1. Administrație. 2. Confiscare, executare forțată. (din tc. zabt, cf. ngr., alb. zapti)

Intrare: zapt
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zapt
  • zaptul
  • zaptu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • zapt
  • zaptului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zapt

  • 1. învechit expresie A face (un lucru) zapt = a-și însuși (un lucru) cu forța.
    surse: DEX '09 DLRLC DLRM sinonime: confisca fura attach_file un exemplu
    exemple
    • Cum? ce va să zică: un arc de triumf furat? Atîta namilă de marmură... cum oare să o facă zapt cineva, fie măcar acela și un borfaș încoronat? ODOBESCU, S. III 71.
      surse: DLRLC

etimologie: