zapt sn [At: (a. 1760) URICARIUL, XX, 95 / Pl: ~uri / E: tc zapt] (Tcî) 1-2 Autoritate (4-5). 3 Posesie. 4 (Îe; d. averi, proprietăți etc.) A face ~ A-și însuși cu forța Si: a acapara, a confisca, a sechestra. 5 (Îae; d. averi, proprietăți etc.) A opri (1). 6 (Îae; d. averi, proprietăți etc.) A disciplina (1). 7 (Îae; d. averi, proprietăți etc.) A jefui.