zapt s.n. (turc. înv.) Administrație; autoritate. ◊ Expr. A face (ceva) zapt = a) a-și însuși (ceva) cu forța; a confisca, a acapara. Toate rămasurile unchiului nostru... le-am făcut zapt împreună cu frate-su (PER.); b) a opri; a disciplina. Va face zapt turcilor (DION.); c) a jefui. S-a făcut zapt la miriia împărătească (IORGA). • pl. -uri. /<tc. zabt.