ZAPT s. n. (Mold., ȚR) În expr. A face (ceva) zapt = a-și însuși (ceva) cu forța, a acapara; a sechestra, a confisca. A: Pre turcii balgii din țară foarte îi înfrînase și se temea de dînsul, de nu putea face zapt întru nimică. NECULCE. Răpezind și pe spatarul. . . ca să facă zapt toate. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU; cf. IM 1754, 72^r, 72^v. B: Iar Gebegi-bașa . . . să facă zapt gebhaneaua, tunurile, puscile. IM 1730, 101^r; cf. IM 1730, 102^r. Etimologie: tc. zapt [etmek].