zapcii [At: NECULCE, L. 373 / V: zăpci, zăpcia², (înv) zăp~ / Pzi: ~esc / E: zapciu] 1 vt (Înv; c.i. persoane) A încasa cu forța dările sau datoriile Si: a executa (16). 2-3 vi (Rar) A trăi ca un zapciu (2,16).

zapcii vb. IV. tr. (înv.) A încasa cu forța dările sau datoriile de la cineva; a executa. Să nu ne zapciască! – Să nu ne mai împlinească! (C. NEGR.). • prez.ind. -iesc. /zapciu + -i.

ZAPCII, zapciesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A încasa cu forța dările sau datoriile de la cineva; a executa. Să micșureze dăjdiile! – Să nu ne zapciască! – Să nu ne mai împlinească! – Să nu ne mai jăfuiască! NEGRUZZI, S. I 154.

A ZAPCII ~esc tranz. înv. (plăți sau datorii neachitate) A încasa prin constrângere. /Din zapciu

zaciu sm vz zapciu

zadcă sf vz zatcă

zapcă sf vz zatcă

zapcie sf [At: PONTBRIANT, D. / V: zăpcia / Pl: ~ii și zăpcii / E: zapciu + -ie] 1-2 Local în care își avea sediul zapciul (2, 16) Si: (îvp) zapcierie (2-3). 3 (Înv) Subprefectură (1).

zapciu sm [At: NECULCE, L. 179 / V: (Înv) zaciu, zăp~ / Pl: ~ii / E: tc *zaptçi, cf bg запция] 1 (În Evul Mediu în Țara Românească) Rang de conducător al unei plase care strângea dările. 2 Persoană care are rangul de zapciu (1) Si: (reg) zbir¹ (3). 3 Funcția zapciului (2) Si: (îvp) zapcierie (1), (înv) zapcilâc (1), (îrg) zapciret. 4 Titlul zapciului (2). 5 Perioadă în care se exercită funcția de zapciu (3). 6 (Pex) Subprefect (1). 7 (Îrg; îe) A sta ~ A supraveghea și a grăbi pe cineva. 8 (Rar) Primar². 9 (Reg) Îngrijitor de drum. 10 (Înv) Grad în armată, echivalent cu cel de căpitan (1). 11 (Înv) Persoană care are gradul de zapciu (10). 12 (Înv) Funcția zapciului (11). 13 (Înv) Titlul zapciului (11). 14 (Înv) Perioadă în care se exercită funcția de zapciu (12). 15 (Înv) Agent de poliție. 16 (Înv) Persoană care are gradul de zapciu (15). 17 (Înv) Funcția zapciului (16). 18 (Înv) Titlul zapciului (16). 19 (Înv) Perioadă în care se exercită funcția de zapciu (17). 20 (Înv; pex) Jandarm. 21 (Înv; fam; prt) Om rău Si: câine (11).

zatcă sf [At: HEM 1758/2 / V: zadcă, zapcă, zât~, zet~ / Pl: ~tce și (reg) zătci / E: bg задка] 1 (Pop; la războiul de țesut) Vergea de lemn care se introduce într-unul din capetele sulului dinapoi pentru a-l putea învârti, astfel ca urzeala să stea întinsă tot timpul Si: (pop) slobozitor. 2 (Reg) Unealtă de tors nedefinită mai îndeaproape. 3 (Reg) Bucată de lemn cu care poți azvârli. 4 (Fam; îf zâtcă) Nas.

zăpci v vz zapcii

zăpcia¹ sf vz zapcie

zăpcia² v vz zapcii

zăpcii v vz zapcii

zăpciu sm vz zapciu

zâtcă sf vz zatcă

zetcă sf vz zatcă

zapcie s.f. (în Ev. Med., în Țara Rom.) Plasă condusă de un zapciu. • sil. -ci-e. pl. -ii. g.-d. -iei. /zapciu + -ie.

zapciu s.m. 1 (în Ev. Med., în Țara Rom.) Dregător subordonat ispravnicului, însărcinat cu conducerea unei plase (și cu strîngerea dărilor). Cumpărau, cu ajutorul zapciului..., toată bruma de bucate (CA. PETR.). 2 (milit.; înv.) Grad în armată, echivalent cu cel de căpitan. ♦ Persoană care avea acest grad. Vel-căpitan de dorobanți cu zapciii săi și cu cîțiva din brasla armenească (FIL.). 3 (înv.) Funcționar polițienesc în subordine; agent de poliție; sergent de stradă. La toate răspîntenile cîte un zapciu al agiei oprea carele (C. NEGR.). • pl. -cii. /<tc. zaptiye.

zatcă s.f (pop.) Întinzător la războiul de țesut • pl. -ce, zătci. /<bg. задка.

ZAPCIU, zapcii, s. m. (Învechit) 1. Cîrmuitor al unei plăși (subordonat ispravnicului). Degrabă el trămitea ispravnici, zapcii și pomojnici ca să ridice satele, să sape și să scormone sălașele de vechi cetăți. ODOBESCU, S. II 411. [Guvernatorii] tractau pe domnii noștri ca pe niște zapcii, le trimeteau ordine scrise și verbale și-apoi să nu le fi urmat. GHICA, S. A. 30. Ispravnicii și mai cu seamă zapciii... găsiră ocaziune a jefui poporul, luînd de la săteni însutit decît li se ordona. I. IONESCU, M. 253. Văd îndat-o copiliță, Oltencuță cu ochi viu, Numai zdrențe-a ei foliță, Cum o bate un zapciu. BOLLIAC, O. 196. 2. Rang în armată; căpitan. Avantgarda se compunea din:... vel-căpitan de dorobanți cu zapciii săi. FILIMON, C. 312. 3. Funcționar polițienesc în subordine; paznic, dorobanț, sergent de stradă. De dimineață pompierii stropiseră podul, și la toate răspintenile cîte un zapciu al agiei oprea carele să nu se vîre, pînă după trecerea alaiului. NEGRUZZI, S. I 29.

ZAPCIU, zapcii, s. m. (Înv.) 1. Cîrmuitor al unei plăși, subordonat ispravnicului (și însărcinat cu strîngerea dărilor). 2. Grad în armată; căpitan. 3. Agent de poliție; sergent de stradă. – Tc. zabtçi.

ZAPCIU ~i m. înv. 1) Slujbaș care strângea datoriile și plățile neachitate. 2) Dregător însărcinat cu conducerea unei plase. 3) Agent de poliție; polițist. /<turc. zaptiye

zapcă f. V. zatcă.

zapcie f. od. subprefectura unei plăși.

zapciu m. od. 1. subprefectul unei plăși (în opozițiune cu vătaf): la ispravnic și zapciu geaba merg și geaba viu POP.; 2. agent executiv: șase zapcii pentru împliniri de bani FIL.; 3. în special, sergent de stradă: la toate răspântiile câte un zapciu al agiei opria carele... până după trecerea alaiului NEGR. [Turc. ZABTČY, administrator].

zatcă f. Tr. (și Oltenia) întinzătorul pânzei țesute. [Origină necunoscută].

zăpcì v. od. a executa pe cale administrativă, a asupri cu dări (vorbind de zapcii): să nu ne mai zăpcească NEGR. [Tras din zapciu].

2) zapciésc¹ v. tr. (d. zapciŭ). Fam. Execut aspru ca să plătească. V. intr. Trăĭesc ca zapciŭ.^[1]

zapcíŭ m. (turc. zabtčy, cel ce ține în disciplină, rudă cu zabit, șef. V. zapt și zabet). Vechĭ. Executor, jandarm. Ofițer. Suprefect de plasă. Azĭ. Iron. Administrator (suprefect de plasă, pomojnic) chilpirgiŭ.

zátcă f., pl. e și zătcĭ (vsl. *zadka, d. zadĭ, înapoĭ, V. zadie și nazat). Vest. Întinzător, crivea, bățu cu care pînza țesută se strînge pe sulu din ainte. – Și zapcă (ca dutcă, dupcă). V. răzuș.

zăpcésc, V. zapciesc.

zapcii (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zapciesc (desp. -ci-esc), 3 sg. zapciește, imperf. 1 zapciam (desp. -ci-am); conj. prez. 1 sg. să zapciesc, 3 să zapciască; ger. zapciind (desp. -ci-ind)

zapcii (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zapciesc (-ci-esc), imperf. 3 sg. zapcia (-ci-a); conj. prez. 3 să zapciască; ger. zapciind (-ci-ind)

zapcii vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zapciesc (sil. -ci-esc), imperf. 3 sg. zapcia (sil. -ci-a); conj. prez. 3 sg. și pl. zapciască; ger. zapciind (sil. -ci-ind)

zapciu s. m., art. zapciul; pl. zapcii, art. zapciii (desp. -ci-ii)

zapciu s. m., art. zapciul; pl. zapcii, art. zapciii (-ci-ii)

zapciu s. m., art. zapciul; pl. zapcii, art. zapciii

zapciu, -cii pl., -ciii pl. a. corectat(ă)

ZAPCII vb. v. executa.

zapcii vb. v. EXECUTA.

ZAPCIU s. v. agent, executor, gardian, sergent, subprefect.

ZATCĂ s. v. întinzător, întorcător, slobozitor.

zapciu s. v. AGENT. EXECUTOR. GARDIAN. SERGENT. SUBPREFECT.

zatcă s. v. ÎNTINZĂTOR. ÎNTORCĂTOR. SLOBOZITOR.

ZAPCĂ, zăpci, s. f. (Banat, Olt.; Var.) Zatcă. (cf. zatcă)

ZAPCIU, zapcii, s. m. 4. (Argou) Cîine. (din tc. zaptci)

ZATCĂ, zătci, s. f. (Banat, Olt.; La războaiele de țesut) Ansamblul firelor de urzeală din planul orizontal. (prob. din sl. zadĩ = înapoi)

zatcă (zătci), s. f. – Întinzător al urzelii. – Var. zapcă. Origine incertă; negreșit provenind în ultimă instanță din sl. zadĭ „înapoi”. În Banat și Olt.