6 intrări

45 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZAPCIÍ, zapciesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A încasa cu forța dările sau datoriile de la cineva; a executa. – Din zapciu.

ZAPCIÍ, zapciesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A încasa cu forța dările sau datoriile de la cineva; a executa. – Din zapciu.

ZAPCIÍ, zapciesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A încasa cu forța dările sau datoriile de la cineva; a executa. – Din zapciu.

zapcií [At: NECULCE, L. 373 / V: zăpcí, zăpciá2, (înv) zăp~ / Pzi: ~ésc / E: zapciu] 1 vt (Înv; c.i. persoane) A încasa cu forța dările sau datoriile Si: a executa (16). 2-3 vi (Rar) A trăi ca un zapciu (2,16).

zapcii vb. IV. tr. (înv.) A încasa cu forța dările sau datoriile de la cineva; a executa. Să nu ne zapciască! – Să nu ne mai împlinească! (C. NEGR.). • prez.ind. -iesc. /zapciu + -i.

ZAPCIÍ, zapciesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A încasa cu forța dările sau datoriile de la cineva; a executa. Să micșureze dăjdiile!Să nu ne zapciască! – Să nu ne mai împlinească!Să nu ne mai jăfuiască! NEGRUZZI, S. I 154.

A ZAPCIÍ ~ésc tranz. înv. (plăți sau datorii neachitate) A încasa prin constrângere. /Din zapciu

ZAPCÍU, zapcii, s. m. (Înv.) 1. Cârmuitor al unei plăși, subordonat ispravnicului (și însărcinat cu strângerea dărilor). 2. Grad în armată, echivalent cu cel de căpitan; persoană care avea acest grad. 3. Agent de poliție; sergent de stradă. – Din tc. zaptiye.

ZAPCÍU, zapcii, s. m. (Înv.) 1. Cârmuitor al unei plăși, subordonat ispravnicului (și însărcinat cu strângerea dărilor). 2. Grad în armată, echivalent cu cel de căpitan; persoană care avea acest grad. 3. Agent de poliție; sergent de stradă. – Din tc. zaptiye.

zapcíe sf [At: PONTBRIANT, D. / V: zăpcía / Pl: ~ii și zăpcíi / E: zapciu + -ie] 1-2 Local în care își avea sediul zapciul (2, 16) Si: (îvp) zapcierie (2-3). 3 (Înv) Subprefectură (1).

zapciu sm [At: NECULCE, L. 179 / V: (Înv) zacíu, zăp~ / Pl: ~ii / E: tc *zaptçi, cf bg запция] 1 (În Evul Mediu în Țara Românească) Rang de conducător al unei plase care strângea dările. 2 Persoană care are rangul de zapciu (1) Si: (reg) zbir1 (3). 3 Funcția zapciului (2) Si: (îvp) zapcierie (1), (înv) zapcilâc (1), (îrg) zapciret. 4 Titlul zapciului (2). 5 Perioadă în care se exercită funcția de zapciu (3). 6 (Pex) Subprefect (1). 7 (Îrg; îe) A sta ~ A supraveghea și a grăbi pe cineva. 8 (Rar) Primar2. 9 (Reg) Îngrijitor de drum. 10 (Înv) Grad în armată, echivalent cu cel de căpitan (1). 11 (Înv) Persoană care are gradul de zapciu (10). 12 (Înv) Funcția zapciului (11). 13 (Înv) Titlul zapciului (11). 14 (Înv) Perioadă în care se exercită funcția de zapciu (12). 15 (Înv) Agent de poliție. 16 (Înv) Persoană care are gradul de zapciu (15). 17 (Înv) Funcția zapciului (16). 18 (Înv) Titlul zapciului (16). 19 (Înv) Perioadă în care se exercită funcția de zapciu (17). 20 (Înv; pex) Jandarm. 21 (Înv; fam; prt) Om rău Si: câine (11).

zátcă sf [At: HEM 1758/2 / V: zadcă, zapcă, zât~, zet~ / Pl: ~tce și (reg) zắtci / E: bg задка] 1 (Pop; la războiul de țesut) Vergea de lemn care se introduce într-unul din capetele sulului dinapoi pentru a-l putea învârti, astfel ca urzeala să stea întinsă tot timpul Si: (pop) slobozitor. 2 (Reg) Unealtă de tors nedefinită mai îndeaproape. 3 (Reg) Bucată de lemn cu care poți azvârli. 4 (Fam; îf zâtcă) Nas.

zapcie s.f. (în Ev. Med., în Țara Rom.) Plasă condusă de un zapciu. • sil. -ci-e. pl. -ii. g.-d. -iei. /zapciu + -ie.

zapciu s.m. 1 (în Ev. Med., în Țara Rom.) Dregător subordonat ispravnicului, însărcinat cu conducerea unei plase (și cu strîngerea dărilor). Cumpărau, cu ajutorul zapciului..., toată bruma de bucate (CA. PETR.). 2 (milit.; înv.) Grad în armată, echivalent cu cel de căpitan. ♦ Persoană care avea acest grad. Vel-căpitan de dorobanți cu zapciii săi și cu cîțiva din brasla armenească (FIL.). 3 (înv.) Funcționar polițienesc în subordine; agent de poliție; sergent de stradă. La toate răspîntenile cîte un zapciu al agiei oprea carele (C. NEGR.). • pl. -cii. /<tc. zaptiye.

zatcă s.f (pop.) Întinzător la războiul de țesut • pl. -ce, zătci. /<bg. задка.

ZAPCÍU, zapcii, s. m. (Învechit) 1. Cîrmuitor al unei plăși (subordonat ispravnicului). Degrabă el trămitea ispravnici, zapcii și pomojnici ca să ridice satele, să sape și să scormone sălașele de vechi cetăți. ODOBESCU, S. II 411. [Guvernatorii] tractau pe domnii noștri ca pe niște zapcii, le trimeteau ordine scrise și verbale și-apoi să nu le fi urmat. GHICA, S. A. 30. Ispravnicii și mai cu seamă zapciii... găsiră ocaziune a jefui poporul, luînd de la săteni însutit decît li se ordona. I. IONESCU, M. 253. Văd îndat-o copiliță, Oltencuță cu ochi viu, Numai zdrențe-a ei foliță, Cum o bate un zapciu. BOLLIAC, O. 196. 2. Rang în armată; căpitan. Avantgarda se compunea din:... vel-căpitan de dorobanți cu zapciii săi. FILIMON, C. 312. 3. Funcționar polițienesc în subordine; paznic, dorobanț, sergent de stradă. De dimineață pompierii stropiseră podul, și la toate răspintenile cîte un zapciu al agiei oprea carele să nu se vîre, pînă după trecerea alaiului. NEGRUZZI, S. I 29.

ZAPCÍU, zapcii, s. m. (Înv.) 1. Cârmuitor al unei plăși, subordonat ispravnicului (și însărcinat cu strângerea dărilor). 2. Grad în armată; căpitan. 3. Agent de poliție; sergent de stradă. – Tc. zabtçi.

arată toate definițiile

Intrare: zapcii
verb (VT409)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zapcii
  • zapciire
  • zapciit
  • zapciitu‑
  • zapciind
  • zapciindu‑
singular plural
  • zapciește
  • zapciiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zapciesc
(să)
  • zapciesc
  • zapciam
  • zapciii
  • zapciisem
a II-a (tu)
  • zapciești
(să)
  • zapciești
  • zapciai
  • zapciiși
  • zapciiseși
a III-a (el, ea)
  • zapciește
(să)
  • zapciască
  • zapcia
  • zapcii
  • zapciise
plural I (noi)
  • zapciim
(să)
  • zapciim
  • zapciam
  • zapciirăm
  • zapciiserăm
  • zapciisem
a II-a (voi)
  • zapciiți
(să)
  • zapciiți
  • zapciați
  • zapciirăți
  • zapciiserăți
  • zapciiseți
a III-a (ei, ele)
  • zapciesc
(să)
  • zapciască
  • zapciau
  • zapcii
  • zapciiseră
Intrare: zapcie
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zapcie
  • zapcia
plural
  • zapcii
  • zapciile
genitiv-dativ singular
  • zapcii
  • zapciei
plural
  • zapcii
  • zapciilor
vocativ singular
plural
Intrare: zapciu
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zapciu
  • zapciul
  • zapciu‑
plural
  • zapcii
  • zapciii
genitiv-dativ singular
  • zapciu
  • zapciului
plural
  • zapcii
  • zapciilor
vocativ singular
  • zapciule
plural
  • zapciilor
Intrare: zatcă
substantiv feminin (F74)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zatcă
  • zatca
plural
  • zătci
  • zătcile
genitiv-dativ singular
  • zătci
  • zătcii
plural
  • zătci
  • zătcilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F74)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zapcă
  • zapca
plural
  • zăpci
  • zăpcile
genitiv-dativ singular
  • zăpci
  • zăpcii
plural
  • zăpci
  • zăpcilor
vocativ singular
plural
Intrare: zăpci
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zăpci
  • zăpcire
  • zăpcit
  • zăpcitu‑
  • zăpcind
  • zăpcindu‑
singular plural
  • zăpcește
  • zăpciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zăpcesc
(să)
  • zăpcesc
  • zăpceam
  • zăpcii
  • zăpcisem
a II-a (tu)
  • zăpcești
(să)
  • zăpcești
  • zăpceai
  • zăpciși
  • zăpciseși
a III-a (el, ea)
  • zăpcește
(să)
  • zăpcească
  • zăpcea
  • zăpci
  • zăpcise
plural I (noi)
  • zăpcim
(să)
  • zăpcim
  • zăpceam
  • zăpcirăm
  • zăpciserăm
  • zăpcisem
a II-a (voi)
  • zăpciți
(să)
  • zăpciți
  • zăpceați
  • zăpcirăți
  • zăpciserăți
  • zăpciseți
a III-a (ei, ele)
  • zăpcesc
(să)
  • zăpcească
  • zăpceau
  • zăpci
  • zăpciseră
Intrare: zăpcii
zăpcii
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zapcii

  • 1. învechit A încasa cu forța dările sau datoriile de la cineva.
    surse: DEX '09 DLRLC DLRM NODEX sinonime: executa attach_file un exemplu
    exemple
    • Să micșureze dăjdiile! – Să nu ne zapciască! – Să nu ne mai împlinească! – Să nu ne mai jăfuiască! NEGRUZZI, S. I 154.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • zapciu
    surse: DEX '09 DLRM NODEX

zapcie

  • 1. odinioară Subprefectura unei plăși.
    surse: Șăineanu, ed. VI

etimologie:

zapciu

  • 1. Cârmuitor al unei plăși, subordonat ispravnicului (și însărcinat cu strângerea dărilor).
    surse: DEX '09 DLRLC DLRM NODEX attach_file 4 exemple
    exemple
    • Degrabă el trămitea ispravnici, zapcii și pomojnici ca să ridice satele, să sape și să scormone sălașele de vechi cetăți. ODOBESCU, S. II 411.
      surse: DLRLC
    • [Guvernatorii] tractau pe domnii noștri ca pe niște zapcii, le trimeteau ordine scrise și verbale și-apoi să nu le fi urmat. GHICA, s. A. 30.
      surse: DLRLC
    • Ispravnicii și mai cu seamă zapciii... găsiră ocaziune a jefui poporul, luînd de la săteni însutit decît li se ordona. I. IONESCU, M. 253.
      surse: DLRLC
    • Văd îndat-o copiliță, Oltencuță cu ochi viu, Numai zdrențe-a ei fotiță, Cum o bate un zapciu. BOLLIAC, O. 196.
      surse: DLRLC
  • 2. Grad în armată, echivalent cu cel de căpitan; persoană care avea acest grad.
    surse: DEX '09 DLRLC DLRM sinonime: căpitan attach_file un exemplu
    exemple
    • Avantgarda se compunea din:... vel-căpitan de dorobanți cu zapciii săi. FILIMON, C. 312.
      surse: DLRLC
  • 3. Agent de poliție; sergent de stradă.
    exemple
    • De dimineață pompierii stropiseră podul, și la toate răspîntenile cîte un zapciu al agiei oprea carele să nu se vîre, pînă după trecerea alaiului. NEGRUZZI, S. I 29.
      surse: DLRLC

etimologie:

zatcă zapcă

etimologie: