zapciu s.m. 1 (în Ev. Med., în Țara Rom.) Dregător subordonat ispravnicului, însărcinat cu conducerea unei plase (și cu strîngerea dărilor). Cumpărau, cu ajutorul zapciului..., toată bruma de bucate (CA. PETR.). 2 (milit.; înv.) Grad în armată, echivalent cu cel de căpitan. ♦ Persoană care avea acest grad. Vel-căpitan de dorobanți cu zapciii săi și cu cîțiva din brasla armenească (FIL.). 3 (înv.) Funcționar polițienesc în subordine; agent de poliție; sergent de stradă. La toate răspîntenile cîte un zapciu al agiei oprea carele (C. NEGR.). • pl. -cii. /<tc. zaptiye.