3 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zan sn [At: DLR / Pl: ~uri / E: ns cf mg zaj2] (Reg) Cădere de apă.

zân sm [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 62r/32 / V: zin / Pl: ~i / E: drr zână] (Înv) Zeu (1).

zîn s.m. (înv.) Zeu. Ocăra... zînii elinilor (DOS.). • pl. -i. /de la zînă, prin derivare regresivă.

zîn și zînóĭ m. (d. zînă). Dos. Zeŭ.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZÂN s. v. divinitate, dumnezeu, idol, zeitate, zeu.

zîn s. v. DIVINITATE. DUMNEZEU. IDOL. ZEITATE. ZEU.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Zan, -a, -ă, -ce, -cea, -ciu v. Ioan IV B 4, 9 a, b.

NI ZAN (NI TSAN) (1301-1374), pictor, caligraf și poet chinez. Unul dintre cei mai de seamă reprezentanți ai picturii chineze din sec. 14. Creator de peisaje realizate într-o manieră austeră, de o mare limpezime și esențializare sugestivă („Peisaj de toamnă”). A combinat, în creație, cele trei arte (caligrafia, poezia și pictura figurativă).

Intrare: zan
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zan
  • zanul
  • zanu‑
plural
  • zanuri
  • zanurile
genitiv-dativ singular
  • zan
  • zanului
plural
  • zanuri
  • zanurilor
vocativ singular
plural
Intrare: Zan
nume propriu (I3)
  • Zan
Intrare: zân
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zân
  • zânul
  • zânu‑
plural
  • zâni
  • zânii
genitiv-dativ singular
  • zân
  • zânului
plural
  • zâni
  • zânilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M78)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zânoi
  • zânoiul
  • zânoiu‑
plural
  • zânoi
  • zânoii
genitiv-dativ singular
  • zânoi
  • zânoiului
plural
  • zânoi
  • zânoilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zân zânoi