ZAMFIR, zamfire, s. n. (Înv. și pop.) Safir. [Pl. și: zamfiruri] – Din sl. samfirŭ.

zamfir sn vz safir

zamfir s.n. v. safir.

ZAMFIR, zamfire, s. n. (Înv. și pop.) Safir [Pl. și: zamfiruri] – Din sl. samfirŭ.

ZAMFIR, zamfire și zamfiruri, s. n. (Învechit) Safir. Ei rămaseră dinaintea unui palat de zamfir... și cu porțile de chiparos. ISPIRESCU, L. 115. Nu-mi lua zilele toate – Că-ți voi da eu nestemate, Chiar piatra zamfirului, Limpezimea cerului. ODOBESCU, S. III 180. Împodobiră pe moartă cu cele mai scumpe haine și diamanticale, și cu alte pietri scumpe, precum mărgăritaruri, zamfiruri, rubinuri. GORJAN, H. II 49. – Pl. și: (m.) zamfiri (ODOBESCU, S. A. 137).

ZAMFIR, zamfire, s. n. (Înv.) Safir. [Pl. și: zamfiruri] – Slav (v. sl. samfirŭ < gr.).

zamfir n. pop. safir: palat de zamfir ISP. [Gr. mod.].

zamfír, V. safir.

safir sn [At: FL. D. (1680), 16 / V: (îvp) zamf~, (pop) zanf~, (înv) samf~ (Pl: samfiri) sm, sapf~, șaf~, za~ / A și: (rar) safir / Pl: ~e, (rar) ~uri / E: slv сафиръ cf ngr σαφείρι, fr saphir] 1 Varietate de corindon de culoare albastră, transparentă, folosită ca piatră prețioasă. 2 Varietate de blană de nurcă de culoare albăstrie.

samfir sn vz safir

sapfir sn vz safir

șafir sn vz safir

zafir sn vz safir

zanfir sn vz safir

SAFIR, safire și safiruri, s. n. Piatră prețioasă transparentă, de culoare albastră, constituind o varietate de corindon. Pe... țărm se găsește diamantul și safirul. NEGRUZZI, S. II 130. ◊ (În metafore și comparații) Se zărea departe Dunărea, cu sclipiri de diamante și safir. I. BOTEZ, ȘC. 106. Ca și cum ar fi vrut să-și ascundă întunecatele gînduri ce dormeau în limpezile safire ale ochilor, potrivnicul îl privea pe dedesubtul foii mari, deschise. ANGHEL, PR. 44. La țărm corabia oprită E ninsă de zăpada lunii... Safire pe ceruri lăcrimează... MACEDONSKI, O. I 153.

SAFIR s.n. 1. Varietate transparentă de corindon de culoare albastră folosită ca piatră prețioasă. 2. Varietate de blană de nurcă de culoare albastră. [Pl. -re, -ruri. / < fr. saphir, lat. sapphirus, gr. sappheiros < ebr. sappir – cel mai frumos lucru].

SAFIR s. n. 1. varietate albastră, transparentă, de corindon, piatră prețioasă. 2. blană de nurcă de culoare albastră. (< fr. saphir, lat. sapphirus)

SAFIR ~e n. 1) Mineral cristalizat și foarte dur de culoare albastră. 2) Piatră prețioasă obținută din acest mineral. /<ngr. safeiri, lat. sapphirus, sl. safiru, fr. saphir

safir n. piatră scumpă de coloare albastră, numită de popor zanfir.

* safír n., pl. e și urĭ (fr. saphir, lat. sapphirus, vgr. sapphiros, d. ebr. sappir, cel maĭ frumos; ngr. zafiri, it. zaffiro, să. zafiro; turc. ar. safir). Min. O peatră prețioasă care e un fel de corindon albastru transparent provenit dintr’un oxid de aluminiŭ și un oxid metalic colorant. – Vechĭ și pop. zanfir (d. ngr.), răŭ scris zamfir.

zanfír, V. safir.

zamfir (safir) (înv., pop.) s. n., pl. zamfire

zamfir (safir) (înv., pop.) s. n., pl. zamfire

zamfir (safir) s. n., pl. zamfire

safir s. n., pl. safire

safir s. n., pl. safire

safir s. n., pl. safire

safir, -re.

ZAMFIR s. v. safir.

zamfir s. v. SAFIR.

SAFIR s. (MIN.) (înv. și pop.) zamfir. (Un inel cu ~.)

SAFIR s. (MIN.) (înv. și pop.) zamfir. (Un inel cu ~.)

zamfir (-re), s. n. – Varietate de corindon. – Var. zafir, safir, samfir. Mgr. σάμφειρος, sl. samfiru (Tiktin; cf. Vasmer, Gr., 130).

ZAFIR s. n. (Var.) Zamfir. (cf. zamfir)

Zamfir, -a etc. v. Safir III. 4.

Zamfir Zamfir și Zamfíra sînt vechi și frecvente nume românești care nu și-au pierdut popularitatea nici în epoca noastră; atestate documentar în toate regiunile țării (cele mai vechi apariții urcă pînă în sec. 16), ele au circulat sub diverse forme: Safir, Safirin, Samfir, Sanhir, Zafir, Zahir, Zanhir, Fir, Fira, Firan, Firică, Firu, Hira și fem. Safira, Samhira, Sanhira, Zafira, Zanhira, Fira etc. După cum ușor se poate observa, numele corespunde subst. samfir sau zamfir, forme mai vechi pentru safir, prin care este desemnată astăzi o cunoscută piatră prețioasă, varietate, de culoare albastră, a contindonului. Tocmai această corespondență dintre numele proprii și cele comune, care a sprijinit popularitatea și răspândirea celor dintîi, îi face pe unii specialiști să considere că Zamfir, de la care s-a format apoi fem. Zamfira, este o creație a onomasticii românești. Lucrul nu este exclus, dar ar trebui luate în considerație atît existența unui nume asemănător, Sappheira, care apare chiar în evanghelii și este probabil ebraic (dar cu aceeași semnificație) și vechimea mai mare și frecvența mai ridicată a formelor feminine; s-ar putea deci ca Zamfira să nu fi fost inițial străin de modelul grecesc și de la acesta, sub influența cuvântului comun, să se fi format masculinul (este o ipoteză). Interesantă este și istoria cuvântului safir; engl. sapphire, fr. saphir, it. zaffiro, sp. zafiro etc. continuă lat. sapphirus, provenit din gr. sappheiros, ca și v. sl. samfir (de aici rom. samfir, zamfir) și probabil chiar persanul saffir sau arab çafir. Cuvântul grecesc pare să fie de origine semitică; prin ebr. sappir și arameeanul sampirina se ajunge în cele din urmă la sanscritul çaniprija cu sensul „iubit de planeta Saturn”. Deci pentru a ajunge la noi cuvîntul sanscrit a urmat două itinerarii, identice doar în prima parte: ebraică → greacă → greacă bizantină → v. slavă → rom. samfir sau ebraică → greacă → latină → franceză → rom. safir. ☐ Magh. Zamfira (împrumutat din română), bg. Safir, Zamfir, Zanfir, Zamfira, rus. Zemfira (nou). ☐ Nunta Zamfirei, poemul lui G. Coșbuc.

SAFÍR (< fr., lat.; {s} gr. sapheiros < ebr. sappir „cel mai frumos lucru”) s. n. Varietate albastră, transparentă, de corindon, folosită ca piatră prețioasă. Cele mai renumite exemplare de s. s-au găsit în ins. Ceylon, Uniunea Myanmar, India și S.U.A. (statul Montana). Considerat piatra destinului; ocrotitoare pentru cei născuți în sept. Se poate obține (din 1902) și pe cale artificială.