ZADAR s. n. (Înv.) Inutilitate, zădărnicie. ◊ Loc. adv. În zadar = degeaba, fără folos, zadarnic, în deșert, în van. [Var.: zădar s. n.] – Din sl. za darŭ.

zadar¹ sn [At: ARVINTE, TERM. / Pl: ~e, ~uri / E: ucr dal задар] (Reg) 1 Ultima tablă a plutei. 2 (Îs) ~ul întâi (sau doi) A patra (sau a cincea) tablă dintr-o plută.

zadar², ~ă [At: NEAGOE, Înv. 162/25 / V: zăd~, (înv) zed~ sn / Pl: ~uri sn, ~i, ~e a / E: slv за даръ] 1-2 sn (Îvr) Zădărnicie (1-2). 3 sn (Îlav) În ~ Zadarnic² (2). 4 a (Înv) Zadarnic² (1).

zadar² s.n. (reg.) Ultima tablă a plutei. • pl. -e, -uri. /<ucr. dial. задар; cf. ucr. зад, задий „îndărăt, în spate”.

zadar¹ s.n., adj. 1 s.n. Zădărnicie, inutilitate, deșertăciune. ◊ Loc.adv. În zadar = degeaba, fară folos, în deșert, în van. Deportații așteptară în zadar să li se dea ceva de mîncare (CĂL). △ Expr. A-și răci gura în zadar v. răci. 2 adj. (înv.) Care este zadarnic. • și zădar s.n. /<slav. за даръ.

ZADAR, ZĂDAR adv. Numai în construcțiunea în ~, fără folos, în deșert, de geaba: În zadar, mîndră, ’n zadar, În zadar mi te gați bine, Mergi la joc, nu te ia nime (IK.-BRS.); voind să aibă copii... au umblat pe la vraci și filosofi, dar în zadar (ISP.); În zadar striga ’mpăratul ca și leul în turbare (EMIN.); În deșert dar ți-e mirarea și în zadar te ciudești De ce nu-ți merge ’nainte și de ce nu procopsești (PANN.); în zădar am protestat, în zădar i-am spus... că am funcțiune publică de îndeplinit (CAR.) [sl. za darŭ].

ZADAR s. n. (Rar) Inutilitate, zădărnicie. ◊ Loc. adv. (Curent) În zadar = degeaba, fără folos, zadarnic, în deșert, în van. [Var.: zădar s. n.] – Din sl. za darŭ.

ZADAR s. n. (În loc. adv.) În (sau, regional, de-n) zadar = degeaba, în deșert, în van, în darn. A muncit din răsputeri și în zadar. REBREANU, R. I 168. Nepoată dragă! De-n zadar Te văd plîngînd. COȘBUC, P. I 150. Și, sărmana, s-a chinuit așa pînă despre ziuă, dar în zadar, căci împăratul parcă era dus pe ceea lume. CREANGĂ, P. 98. Cine e nerod să ardă în cărbuni smarandul rar Ș-a lui veșnică lucire s-o strivească în zadar? EMINESCU, O. I 83. ♦ (Rar ca substantiv de sine stătător) Inutilitate, deșertăciune, zădărnicie. Decît s-alungi zadarul, de-ai vrea a m-asculta, Ai soarbe picătura și lumea-ar fi a ta. ALECSANDRI, P. III 388. – Variantă: zădar (CREANGĂ, P. 284, EMINESCU, O. IV 89, ȘEZ. II 44) s. n.

ZADAR s. n. Inutilitate, zădărnicie. ◊ Loc. adv. În zadar = degeaba, în deșert, în van. [Var.: zădar s. n.] – Slav (v. sl. za darŭ).

ZADAR n. rar Lucru inutil; inutilitate. ◊ În ~ fără rost; degeaba; zadarnic. /<sl. za daru

zadar (în) adv. fără folos: toate sunt în zadar. [Slav. ZA DARŬ, în dar]. ║ a. fig. deșert: cercarea le-i zadară AL. ║ n. golul: s’alungi zadarul AL.

zadár (în) loc. adv. (vsl. za darŭ, în dar, dăruit, adică „perdut, fără folos”). Degeaba, de pomană, fără folos: a munci în zadar. – Și ză- (vest).

zădar¹ sn vz zadar¹

zedar sn vz zadar²

zădar s.n. v. zadar.

ÎNZADAR 👉 ZADAR.

NU ’NVIE MORȚII, E ’N ZADAR, COPILE! (Eminescu) = Ce a fost s’a dus.

2) zădár, V. zadar.

zadar² (înv.) s. n.

zadar¹ (în ~) loc. adj., loc. adv. (muncă ~; a insista ~)

zadar (rar) s. n.

zadar s. n.

în zadar loc. adv.

în zadar loc. adv.

în zadar

(în) zadar.

în zadar.

zadar adv. – În locuțiunea în zadar: în van, inutil. Sl. za darŭ „de dar” (Miklosich, Lexicon, 153; Cihac, II, 90), cf. dar. Pentru evoluția semantică, cf. pol. zadar „de dar” și „inutil”, rom. degeaba, sp. de balde și en balde, rus. daram „dăruit” și „inutil”. – Der. zadarnic (var. Mold. zădarnic), adj. (inutil, van); zădărnici, vb. (a face inutil, a face să nu se realizeze ceva); zădărnicie, s. f. (vanitate, inutilitate).

a-și răci gura degeaba / de pomană / de-a surda / în zadar expr. a vorbi fără folos, a insista zadarnic / fără rezultat.

Cooperativa Munca în Zadar expr. (iron.) activitate sterilă; activitate care nu aduce profit celui care o prestează.

ZADAR s. v. deșertăciune, inutilitate, zădărnicie.

zadar s. v. DEȘERTĂCIUNE. INUTILITATE. ZĂDĂRNICIE.

Apa cînd se turbură din josul izvorului, poți găsi mai sus apă curată, dar cînd se turbură din izvorul ei, în zadar mergi după apă curată.
(Adică, cînd cei mai de jos greșesc este nădejde de tămăduire, iar cînd cei mai de sus, nici o nădejde mai este.)