zadar adv. – În locuțiunea în zadar: în van, inutil. Sl. za darŭ „de dar” (Miklosich, Lexicon, 153; Cihac, II, 90), cf. dar. Pentru evoluția semantică, cf. pol. zadar „de dar” și „inutil”, rom. degeaba, sp. de balde și en balde, rus. daram „dăruit” și „inutil”. – Der. zadarnic (var. Mold. zădarnic), adj. (inutil, van); zădărnici, vb. (a face inutil, a face să nu se realizeze ceva); zădărnicie, s. f. (vanitate, inutilitate).