19 definiții pentru zăplaz zaplaz zaplaz zaplaz

ZĂPLÁZ, zăplazuri, s. n. (Pop.) Gard (de scânduri, de ulucă); ulucă. – Et. nec.

ZĂPLÁZ, zăplazuri, s. n. Gard (de scânduri, de ulucă); ulucă. – Et. nec.

ZĂPLÁZ, zăplazuri, s. n. Gard (de scînduri, de uluci). Deodată straja se-nfioară: O umbră lunecă furiș Lîngă zăplazul de la moară. DEȘLIU, M. 35. Un cucoș sări pe zăplazul de scînduri, bătu din aripi și trîmbiță vesel în lumina aurie. SADOVEANU, O. I 344. Pe-o piatră-n drum, sub un zăplaz, S-a pus, înmormîntînd în palme-i Slăbitul său obraz, COȘBUC, P. I 102. Ce mai de pomi s-au pus în ținterim, care era îngrădit cu zăplaz de bîrne, streșinit cu șindrilă. CREANGĂ, A. 2. – Pl. și: zăplaze (DELAVRANCEA, la TDRG). – Variantă: zapláz (ANGHEL-IOSIF, C. L. 78, CARAGIALE, O. I 334, EMINESCU, O. I 112) s. n.

ZĂPLÁZ, zăplazuri, s. n. Gard (de scânduri, de uluci). [Var.: zapláz s. n.]

zăpláz (pop.) (ză-plaz) s. n., pl. zăplázuri

zăpláz s. n. (sil. -plaz), pl. zăplázuri

ZĂPLÁZ s. v. gard, împrejmuire, îngrăditură, ocol, ulucă.

zăpláz (-zuri), s. n. – Gard, ulucă, îngrăditură. – Var. zaplaz. Rut. zaplaz (Scriban), cf. plaz. În Mold.

ZĂPLÁZ ~uri n. Gard de scânduri sau de uluci care îngrădește o curte sau o grădină. /Orig. nec.

zaplágiu sn vz zăplaz

zapláj smn vz zăplaz

zapláț sn vz zăplaz

zapláz sn vz zăplaz

ZAPLÁZ s. n. v. zăplaz.

ZAPLÁZ s. m. (Var., Mold.) Zăplaz. (din ucr. zaplaz) [și DLRLC]

zaplaz n. Mold. uluci: aceiași pomi crengi întind peste zaplaz EM. [Rut. ZAPLAZ].

zapláz n., pl. urĭ și e (rut. zaplaz. V. plaz). Est. Gard de scîndurĭ. – Pl. m. (Let. 3, 205 și 215). V. ulucă.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

zăpláz s. v. GARD. ÎMPREJMUIRE. ÎNGRĂDITURĂ. OCOL. ULUCĂ.

Intrare: zăplaz
zăplaz (pl. -uri) substantiv neutru
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular zăplaz zăplazul
plural zăplazuri zăplazurile
genitiv-dativ singular zăplaz zăplazului
plural zăplazuri zăplazurilor
vocativ singular
plural
zaplaz (pl. -uri) substantiv neutru
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular zaplaz zaplazul
plural zaplazuri zaplazurile
genitiv-dativ singular zaplaz zaplazului
plural zaplazuri zaplazurilor
vocativ singular
plural
zaplaz (pl. -e) substantiv neutru
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular zaplaz zaplazul
plural zaplaze zaplazele
genitiv-dativ singular zaplaz zaplazului
plural zaplaze zaplazelor
vocativ singular
plural
zaplaz (pl. -i) substantiv masculin
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular zaplaz zaplazul
plural zaplaji zaplajii
genitiv-dativ singular zaplaz zaplazului
plural zaplaji zaplajilor
vocativ singular
plural
zăplaz (pl. -e) substantiv neutru
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular zăplaz zăplazul
plural zăplaze zăplazele
genitiv-dativ singular zăplaz zăplazului
plural zăplaze zăplazelor
vocativ singular
plural

zăplaz zaplaz zaplaz zaplaz

  • 1. popular Gard (de scânduri, de ulucă).
    surse: DEX '09 DLRLC DLRM sinonime: gard ocol ulucă 4 exemple
    exemple
    • Deodată straja se-nfioară: O umbră lunecă furiș Lîngă zăplazul de la moară. DEȘLIU, M. 35.
      surse: DLRLC
    • Un cucoș sări pe zăplazul de scînduri, bătu din aripi și trîmbiță vesel în lumina aurie. SADOVEANU, O. I 344.
      surse: DLRLC
    • Pe-o piatră-n drum, sub un zăplaz, S-a pus, înmormîntînd în palme-i Slăbitul său obraz, COȘBUC, P. I 102.
      surse: DLRLC
    • Ce mai de pomi s-au pus în ținterim, care era îngrădit cu zăplaz de bîrne, streșinit cu șindrilă. CREANGĂ, A. 2.
      surse: DLRLC
  • diferențiere Gard de scânduri sau de uluci care îngrădește o curte sau o grădină.
    surse: NODEX sinonime: împrejmuire îngrăditură

etimologie: