zăplaz zaplaz

zăplaz

  • 1. Gard (de scânduri, de ulucă).
    surse: DEX '09 DLRLC DLRM popular sinonime: ocol ulucă 4 exemple
    exemple
    • Deodată straja se-nfioară: O umbră lunecă furiș Lîngă zăplazul de la moară. DEȘLIU, M. 35.
      surse: DLRLC
    • Un cucoș sări pe zăplazul de scînduri, bătu din aripi și trîmbiță vesel în lumina aurie. SADOVEANU, O. I 344.
      surse: DLRLC
    • Pe-o piatră-n drum, sub un zăplaz, S-a pus, înmormîntînd în palme-i Slăbitul său obraz, COȘBUC, P. I 102.
      surse: DLRLC
    • Ce mai de pomi s-au pus în ținterim, care era îngrădit cu zăplaz de bîrne, streșinit cu șindrilă. CREANGĂ, A. 2.
      surse: DLRLC
  • diferențiere Gard de scânduri sau de uluci care îngrădește o curte sau o grădină.
    surse: NODEX sinonime: împrejmuire îngrăditură

etimologie:

6 definiții

zăpláz (-zuri), s. n. – Gard, ulucă, îngrăditură. – Var. zaplaz. Rut. zaplaz (Scriban), cf. plaz. În Mold.

zaplágiu sn vz zăplaz

zapláj smn vz zăplaz

zapláț sn vz zăplaz

zaplaz n. Mold. uluci: aceiași pomi crengi întind peste zaplaz EM. [Rut. ZAPLAZ].

zapláz n., pl. urĭ și e (rut. zaplaz. V. plaz). Est. Gard de scîndurĭ. – Pl. m. (Let. 3, 205 și 215). V. ulucă.

Intrare: zăplaz
zăplaz (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular zăplaz zăplazul
plural zăplaze zăplazele
genitiv-dativ singular zăplaz zăplazului
plural zăplaze zăplazelor
vocativ singular
plural
zăplaz (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular zăplaz zăplazul
plural zăplazuri zăplazurile
genitiv-dativ singular zăplaz zăplazului
plural zăplazuri zăplazurilor
vocativ singular
plural
zaplaz (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular zaplaz zaplazul
plural zaplazuri zaplazurile
genitiv-dativ singular zaplaz zaplazului
plural zaplazuri zaplazurilor
vocativ singular
plural
zaplaz (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular zaplaz zaplazul
plural zaplaze zaplazele
genitiv-dativ singular zaplaz zaplazului
plural zaplaze zaplazelor
vocativ singular
plural
zaplaz (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M10)
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular zaplaz zaplazul
plural zaplaji zaplajii
genitiv-dativ singular zaplaz zaplazului
plural zaplaji zaplajilor
vocativ singular
plural

13 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

ZĂPLÁZ, zăplazuri, s. n. (Pop.) Gard (de scânduri, de ulucă); ulucă. – Et. nec.

ZĂPLÁZ, zăplazuri, s. n. Gard (de scânduri, de ulucă); ulucă. – Et. nec.

ZĂPLÁZ, zăplazuri, s. n. Gard (de scînduri, de uluci). Deodată straja se-nfioară: O umbră lunecă furiș Lîngă zăplazul de la moară. DEȘLIU, M. 35. Un cucoș sări pe zăplazul de scînduri, bătu din aripi și trîmbiță vesel în lumina aurie. SADOVEANU, O. I 344. Pe-o piatră-n drum, sub un zăplaz, S-a pus, înmormîntînd în palme-i Slăbitul său obraz, COȘBUC, P. I 102. Ce mai de pomi s-au pus în ținterim, care era îngrădit cu zăplaz de bîrne, streșinit cu șindrilă. CREANGĂ, A. 2. – Pl. și: zăplaze (DELAVRANCEA, la TDRG). – Variantă: zapláz (ANGHEL-IOSIF, C. L. 78, CARAGIALE, O. I 334, EMINESCU, O. I 112) s. n.

ZĂPLÁZ, zăplazuri, s. n. Gard (de scânduri, de uluci). [Var.: zapláz s. n.]

zăpláz (pop.) (ză-plaz) s. n., pl. zăplázuri

zăpláz s. n. (sil. -plaz), pl. zăplázuri

ZĂPLÁZ s. v. gard, împrejmuire, îngrăditură, ocol, ulucă.

ZĂPLÁZ ~uri n. Gard de scânduri sau de uluci care îngrădește o curte sau o grădină. /Orig. nec.

ZAPLÁZ s. n. v. zăplaz.

zapláz sn vz zăplaz

ZAPLÁZ s. m. (Var., Mold.) Zăplaz. (din ucr. zaplaz) [și DLRLC]


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

zăpláz s. v. GARD. ÎMPREJMUIRE. ÎNGRĂDITURĂ. OCOL. ULUCĂ.