ZĂLOAGĂ, zăloage, s. f. (Înv. și pop.) 1. Fâșie de hârtie, de pânză, de piele etc. care se introduce între paginile unei cărți pentru a însemna locurile care prezintă interes; semn de carte. 2. Capitol dintr-o carte. – Din rus. zaloga.

ZĂLOG¹, zălogi, s. m. Arbust înalt până la cinci metri, cu lujeri cenușii-verzui și frunze lanceolate (Salix cinerea). – Et. nec.

ZĂLOG², zăloage, s. n. (Pop.) 1. Amanet, garanție, gaj, chezășie. ◊ Expr. A-și lăsa pieile (sau pielea) zălog = a cădea în mâinile dușmanului, a-și pierde viața, a se lăsa omorât ♦ Sechestru, ipotecă. 2. Obiect (rar persoană) lăsat ca garanție [Pl. și: zăloguri] – Din sl. zalogŭ.

zaloc sn vz zălog

zăloagă² sf vz zălog²

zăloagă¹ sf [At: HOGAȘ, DR. II, 114 / Pl: ~age / E: rs залога] (Pop) 1 Semn de carte. 2 (Reg) Capitol dintr-o carte.

zăloc sn vz zălog¹

zălog¹ sn [At: CORESI, EV. 344 / V: (îrg) zaloc (Pl: zaloage), (reg) ~oc (Pl: zaloage), zol~ (Pl: zoloage), zoloc (Pl: zoloace) / Pl: ~oage, (reg) ~uri, ~ogi sm / E: slv залог] 1 (Îvp; de obicei în legătură cu verbe ca „a pune”, „a da”, „a lua”, „a lăsa”, „a ține” etc.) Garanție (pentru plata unei datorii) Si: zăloșag (1). 2 (Îvp; pex) Obiect sau persoană lăsată drept garanție. 3 (Rar; îe) A-și lăsa pielea (sau pieile) ~ A cădea în mâinile dușmanului. 4 (Rar; îae) A-și pierde viața. 5 Ostatic. 6 Sechestru.

zoloc sn vz zălog¹

zolog sn vz zălog¹

zăloagă s.f. (pop.) 1 Fîșie de hîrtie, de pînză, de piele etc. care se introduce între paginile unei cărți pentru a însemna locurile care prezintă interes; semn de carte. Schimbă pe furiș zăloaga de la octoihul mare (STĂN.). 2 Capitol într-o carte. • pl. -ge. /<rus. залога.

zăloc s.n. v. zălog².

zălog¹ s.m. (bot.) Arbust din familia salicaceelor, înalt pînă la 5 m, cu frunzele lanceolate și cu lujerii cenușii-verzui (Salix cinerea). • pl. -gi. /etimol. nec.

zălog² s.n. (pop.) Amanet, garanție, gaj; concr. obiect sau persoană lăsate garanție. M-au ținut zălog în biserică (STANCU). ◊ Expr. A-și lăsa pieile (sau pielea) zălog = a cădea în mîinile dușmanului; a-și pierde viața; a se lăsa omorît. ◊ Fig. Moartea nu s-a mulțumit cu aceste zăloguri (CE. PETR.). ♦ Ostatic. ♦ (reg.) Sechestru; ipotecă. • pl. -uri. și (înv., reg.) zăloc, zoloc s. n. /<slav. залогъ.

zoloc s.n. v. zălog².

ZĂLOG (pl. -oage) sn. 1 = AMANET1: ~ se zice lucrul ce dă datornicul împrumutătorului spre încredințarea datoriei (LEG.-CAR.); să vei lua veșmîntul vecinului tău ~, iară să i-l dai lui ainte de ce ară apune soarele (PAL.); bei uneori pînă’ți trăsnesc urechile, pînă’ți lași ~ căciula și zechea (JIP.) ¶ 2 ‡🎖️ = OSTATIC: Antioh-Vodă nu s’au tîmplat la moartea tătîne-său, lui Cantemir-Vodă, fiind ~ la Poartă, la Țarigrad (N.-COST.) [vsl. zalogŭ].

†ZĂLOGAȘ sm. = AMANETAR [zălog].

ZĂLOAGĂ, zăloage, s. f. (Reg.) 1. Fâșie de hârtie, de pânză, de piele etc. care se introduce între paginile unei cărți pentru a însemna locurile care prezintă interes; semn de carte. 2. Capitol dintr-o carte. – Din rus. zaloga.

ZĂLOG², zăloguri, s. n. (Pop.) 1. Amanet, garanție, gaj, chezășie ◊ Expr. A-și lăsa pieile (sau pielea) zălog = a cădea în mâinile dușmanului, a-și pierde viața, a se lăsa omorât. ♦ Sechestru, ipotecă. 2. Obiect (rar persoană) lăsat ca garanție. – Din sl. zalogŭ.

ZĂLOG¹ s. m. (Reg.) Arbust înalt până la cinci metri, cu lujeri cenușii-verzui și frunze lanceolate (Salix cinerea). – Et. nec.

ZĂLOAGĂ, zăloage, s. f. 1. Fîșie de hîrtie, de pînză, de piele etc., care se introduce între paginile unei cărți, pentru a însemna locurile care prezintă interes; semn de carte. O mulțime de zăloage chibzuite de hîrtie arătau locuri de interes, CĂLINESCU, E. O. I 64. Am văzut deodată galbenii d-tale trandafiri!... tot ce-am mai putut să fac a fost să așez acele flori, zăloagă, în cartea sfîntă. GALACTION, O. I 349. Ca să facă, pesemne, un pic de haz, schimbă pe furiș zăloaga de la octoihul mare, trecînd-o peste cîteva foi mai nainte. STĂNOIU, C. I. 199. 2. Parte dintr-o carte; capitol. Deschide cu mare evlavie sfînta carte la zăloaga a treia. HOGAȘ, H. 52.

ZĂLOG, zăloguri și zăloage, s. n. (Învechit) 1. (Construit de obicei cu verbele «a pune», «a da», «a lua», «a opri», «a ține» etc.) Amanet, garanție, gaj, chezășie. A venit cu cîteva lucruri să le puie zălog în mîna părintelui, ori să le lăse drept plată pentru slujbele sfinte. SADOVEANU, P. M. 161. Mai aveam eu... o goarnă! Dar mi-a luat-o perceptoriu zălog... pentru un rest de parale. MIRONESCU, S. A. 29. Am înțăles că ești talpa-iadului. Na sumane din spinare zălog. ALECSANDRI, T. 1557. ◊ (Rar, gajul este o persoană) Unii băieți se și mutară de la Tirțec (mai 1862), dar Eminescu nu putu face același lucru pentru că, neplătindu-i-se costul, gazda îl oprise zălog. CĂLINESCU, E. 77. Dacă nu mi-a plăcea nimic din ce mi-i spune, să-mi rămîi zălog pe o sută de galbeni. SADOVEANU, D. P. 15 5. ◊ Fig. Cu sufletul rămas zălog. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 232. ◊ Expr. A-și lăsa pieile zălog = a cădea în mîinile dușmanului; a-și pierde viața, a se lăsa omorît. La goană mare, crezi d-ta că puțini lupi dau cinstea pe rușine, lăsîndu-și pieile zălog? CREANGĂ, O. A. 121. ♦ Sechestru; ipotecă. Se urcă oratorul la tribună, Fiecare se întreabă: oare ce-o să ne mai spună? Ascultați-l: «Astăzi țara, domnilor, e fericită...Sîntem una: azi covorul este frate cu țolinca; De zălog și de bătaie a scăpat acum opinca». BELDICEANU, P. 118. 2. Lucru (rar persoană sau grup de persoane) lăsat cuiva ca garanție. Viteze Tomșa, iată copilul tău iubit! Am respectat zălogul, odor neprețuit, Și l-am păstrat în viață cu dragoste, cu bine, Cum merită odrasla unui viteaz ca tine. ALECSANDRI, T. II 190. Boierii cei mici, către care domnul se arăta cu dragoste, îl îndemnară atunci ca să trimiță pe boierii cei mari, cu familiile lor, zălog la turci. BĂLCESCU, O. I 87.

ZĂLOAGĂ, zăloage, s. f. (Reg.) 1. Fîșie de hîrtie, de pînză, de piele etc. care se introduce între paginile unei cărți; semn de carte. 2. Capitol dintr-o carte. – Rus zaloga.

ZĂLOG, zăloage, s. n. (Înv. și arh.) 1. Amanet, garanție, gaj, chezășie. ◊ Expr. A-și lăsa pieile zălog = a cădea în mîinile dușmanului, a-și pierde viața. ♦ Sechestru, ipotecă. 2. Obiect (rar persoană) lăsat ca garanție. – Slav (v. sl. zalogŭ).

ZĂLOAGĂ ~ge n. înv. Indicator (de diferite forme), de obicei din hârtie, care se punea într-o carte (pentru a găsi ușor pagina unde s-a oprit cu cititul sau locurile ce prezintă interes); semn de carte. /<sl. zaloga

ZĂLOG ~oage n. pop. Obiect de valoare lăsat sau luat drept garanție; amanet; gaj. A lăsa ~. [Pl. și zăloguri] /<sl. zalogu

amanet n. 1. obiect depus ca garanție: și-a pus casa amanet; 2. persoană lăsată drept garanție: își deteră copii amanet unul altuia BĂLC. [Turc. AMANET: ca termen juridic, amanet a căutat să înlocuească pe zălog, ce figurează în vechea legislațiune, și la rândul său începe să fie înlocuit de neologismul ipotecă].

zălog n. 1. amanet: a pune zălog; 2. ostatic; 3. fig. gaj: zălog de încântătoare nădejdi OD. [Slav. ZALOGŬ].

zăloágă f., pl. e (vsl. zaloga, zălog, adică „pus undeva”. V. năloagă). Est. Panglică pusă ca semn într’o carte.

zălóg n., pl. oage (vsl. za-logŭ, za-loga, amanet. V. răz-log). Amanet. Ostatic.

zăloagă (semn de carte; capitol) (înv., pop.) s. f., g.-d. art. zăloagei; pl. zăloage

zălog² (garanție) (înv., pop.) s. n., pl. zăloage

zălog¹ (arbust) s. m., pl. zălogi

zăloagă (semn de carte, capitol) (înv., pop.) s. f., g.-d. art. zăloagei; pl. zăloage

zălog² (garanție) (pop.) s. n., pl. zăloage

zălog¹ (arbust) s. m., pl. zălogi

zăloagă (semn de carte, capitol) s. f., g.-d. art. zăloagei; pl. zăloage

zălog s. m. / zăloagă s. f. (arbust), pl. zălogi / zăloage

zălog (amanet) s. n., pl. zăloguri / zăloage

zăloagă (semn de carte, capitol) s. f., g.-d. art. zăloagei; pl. zăloage

zălog (amanet) s. n., pl. zăloguri/zăloage

zălog s. m. /zăloagă s. f. (arbust), pl. zălogi/zăloage

zălog, -loage.

ZĂLOG³, zălogi, s. m. Ostatic. (din sl. zalogŭ)

zălog (-gi), s. m. – 1. Ostatic. – 2. (S. n.) Gaj, amanet, garanție. – 3. (S. n.) Șnur, semn care servește de indicator în cărți. – Var. 2-3, zăloagă. Sl. zalogŭ, zaloga (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 468), cf. bg. zalog, mag. zálog. – Der. zălogi, vb. (a lua, a asigura, a da în garanție); zălogaș, s. m. (posesorul unui gaj).

ZĂLOAGĂ s. v. capitol, semn.

ZĂLOG s. (BOT.; Salix cinerea) salcie, (reg.) iovă, loză, răchită.

ZĂLOG s. v. amanet, gaj, garanție, ipotecă, ostatic, sechestru.

zăloagă s. v. CAPITOL. SEMN.

ZĂLOG s. (BOT.; Salix cinerea) salcie, (reg.) iovă, loză, răchită.

zălog s. v. AMANET. GAJ. GARANȚIE. IPOTECĂ. OSTATIC. SECHESTRU.