GAJ, gajuri, s. n. 1. Contract accesoriu, unilateral, constitutiv de drepturi reale, conform căruia un debitor garantează achitarea îndatoririlor sale contractuale prin remiterea unui bun mobil creditorului. 2. Garanție formată din bunuri care fac obiectul unui gaj (1); amanet, zălog. ♦ Obiect depus, la unele jocuri de societate, de către cel care a făcut o greșeală și care se răscumpără prin executarea unei pedepse hazlii. ♦ Asigurare, garanție morală dată cuiva. – Din fr. gage.

gaj sn [At: NEGRUZZI, S. III, 131 / Pl: ~uri / E: fr gage] 1 (În jocurile de societate) Obiect depus care se poate răscumpăra, dacă jucătorul care l-a depus a făcut o greșeală, prin executarea unei pedepse hazlii. 2 Garanție depusă în contul unei datorii sau al executării unei lucrări. 3 Lucru depus drept gaj (2) Si: amanet, zălog. 4 (Rar; îe) A lua pe ~ A lua un împrumut depunând un gaj (3). 5 (Rar; îe) A ține în ~ A avea un obiect străin ca o garanție pentru o datorie. 6 (Pan) Dovadă a unui sentiment, speranțe.

GAJ, gajuri, s. n. Garanție depusă în contul unei datorii sau al executării unei lucrări; bun care se depune drept garanție; amanet, zălog. ♦ Obiect depus, la unele jocuri de societate, de către cel care a făcut o greșeală și care se răscumpără prin executarea unei pedepse hazlii. ♦ Asigurare, garanție morală dată cuiva. – Din fr. gage.

GAJ, gajuri, s. n. Garanție pentru plata unei datorii sau executarea unei lucrări; sumă de bani sau obiect dat drept garanție; amanet, zălog. A depune un gaj. A lua pe gaj. ▭ Fu silit să se împrumute, puind toată averea sa în gaj. BOLINTINEANU, O. 384. ♦ Fig. Garanție sau dovadă a unui sentiment. Logodna e mai mare gaj decît inima mea? CONTEMPORANUL, V_II 493. ♦ (În jocurile de societate) Obiect depus de cel care a făcut o greșeală și care se răscumpără printr-o pedeapsă hazlie. Smotrul se sfîrși cu gajuri... cu rîs, cu gălăgie. HOGAȘ, H. 86. Deși pe la țară nu se știe ce sînt gajurile, totuși fiecare aruncă în vasul cu apă cîte un semn. id. DR. II 191.

GAJ s.n. 1. Zălog, amanet. 2. (Fig.) Garanție, asigurare; dovadă, mărturie. [< fr. gage, cf. it. gaggio].

GAJ s. n. 1. bun mobil depus de către un debitor la dispoziția creditorului său drept garanție pentru plata la termenul convenit a unei datorii; zălog, amanet. 2. (fig.) garanție, asigurare. (< fr. gage)

GAJ ~uri n. 1) Obiect de valoare lăsat sau luat drept garanție; amanet; zălog. 2) (în jocurile de societate) Obiect depus de un jucător care pierde cu drept de a fi răscumpărat prin executarea unei pedepse. 3) fig. Fapt care reprezintă o garanție; asigurare. ~ de fidelitate. /<fr. gage

gaj n. 1. Jur. amanet; 2. obiect de garanție în joc; 3. fig. garanție morală, probă: gaj de amiciție; 4. leafa actorilor (= fr. gage).

*gaj n., pl. urĭ (fr. gage, d. vgerm. *wadjo, got. wadi, d. lat. vas, vádis, garant, vădimonium, angajament. Cp. și cu germ. wette, rămășag). Amanet. Obĭect de garanție la joc. Leafă la actorĭ și muzicanțĭ. Fig. Garanție morală, probă: gaj de amiciție.

gaj s. n., pl. gajuri

gaj s. n., pl. gajuri

gaj s. n., pl. gajuri

gaj, -juri.

GAJ s. v. amanet.

GAJ s. amanet, garanție, (pop.) chezășie, zălog, (înv. și reg.) rămas, (înv.) otaj. (Lasă drept ~ un inel.)

gaj (gajuri), s. n. – Amanet, zălog. Fr. gage. – Der. gaja, vb. (a amaneta), din fr. gager; gagist, s. m. (actor angajat; muzicant militar care nu este soldat), din fr. gagiste.

GAJ [gaï], Ljudevit (1809-1872), filolog și ziarist croat. A pus bazele limbii literare croate („Scurtă prezentare a ortografiei sârbo-croate”) și a favorizat apariția literaturii naționale.