18 definiții pentru zăcaș zacăș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZĂCÁȘ, -Ă, zăcași, -e, adj. (Pop.) 1. Care zace bolnav în pat; fără putere; p. ext. leneș, trândav. 2. Fig. Rău, răutăcios, invidios; răzbunător. – Zăcea + suf. -aș.

zăcaș, ~ă [At: STAMATI, D. / V: (înv) zac~, (reg) zăcăș, zacăș, zaciș / Pl: ~i, ~e / E: zac (pzi lui zăcea) + -aș] (Pop) 1-2 smf, a (D. oameni) Zăcător (1-2). 3-4 smf, a (Pex) Leneș. 5 a (Înv; d. copaci) Doborât2 (1). 6-7 smf, a (Fig; d. oameni) Răutăcios. 8-9 smf, a (Fig; d. oameni) Invidios. 10-11 smf a (Fig; d. oameni) Răzbunător. 12 smp (Mol; înv; lpl; îf zăcăși) Nume dat soldaților străini care treceau prin țară și, fiind încartiruiți, nu aveau nici o activitate.

ZĂCÁȘ, -Ă, zăcași, -e, adj. (Reg.) 1. Care zace bolnav în pat; fără putere; p. ext. leneș, trândav. 2. Fig. Rău, răutăcios, invidios; răzbunător. – Zăcea + suf. -aș.

ZĂCÁȘ, – Ă, zăcași, -e, adj. ( Munt., Transilv.) Care zace bolnav în pat, fără putere; p. ext. care lenevește, trîndăvește (v. leneș, trîndav). Pintea... ca om zăcaș ce era, își lăsa totdeauna vreme și cu atît mai puțin putea să se pripească acum, cînd era vorba de niște lucruri pe care nu-i venea să le. creadă. SLAVICI, O. I 152. ♦ Fig. Rău, răutăcios, invidios; răzbunător, [Pigmeii] erau zăcași la inimă și aveau pizmă... pe oamenii ceilalți. ISPIRESCU, U. 62. Tată-său, moșu-său, buni și străbuni, ciocoi zăcași și răi, slugi plecate a tuturor puternicilor. GHICA, S. 90. ◊ (Substantivat) Creștea carnea pe el de mulțumire, cînd vedea că freacă ridichea becisnicului de zăcaș, după cum i se cuvenea. ISPIRESCU, L. 108.

ZĂCÁȘ, -Ă, zăcași, -e, adj. (Reg.) Care zace bolnav în pat, fără putere; p. ext. leneș, trândav. ♦ Fig. Rău, răutăcios, invidios; răzbunător. – Din jăcaș (înv.; după zăcea).

zăcaș a. și m. vindicativ: era pizmătareț și zăcaș la inimă ISP. [Lit. bolnav].

zăcáș, -ă adj. (din jacaș supt infl. luĭ zac). Munt. vest. Vindicativ.

zacáș, ~ă a vz zăcaș

zacắș, ~ă a vz zăcaș[1]

  1. În original accentul este zacắș (probabil greșit). — cata

záciș, ~ă a vz zăcaș


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zăcáș (pop.) adj. m., pl. zăcáși; i. zăcáșă, pl. zăcáșe

zăcáș adj. m., pl. zăcáși; f. sg. zăcáșă, pl. zăcáșe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZĂCÁȘ adj., s. v. indolent, leneș, puturos, trândav, trântor.

ZĂCÁȘ adj. v. dușmănos, gelos, invidios, pizmaș, pizmuitor, ranchiunos, răzbunător.

zăcaș adj, s. v. INDOLENT. LENEȘ. PUTUROS. TRÎNDAV. TRÎNTOR.

zăcaș adj. v. DUȘMĂNOS. GELOS. INVIDIOS. PIZMAȘ. PIZMUITOR. RANCHIUNOS. RĂZBUNĂTOR.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZÁCĂȘ, -Ă, (Mold.) adj. Leneș, puturos. (din zăcea)

Intrare: zăcaș
zăcaș adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăcaș
  • zăcașul
  • zăcașu‑
  • zăcașă
  • zăcașa
plural
  • zăcași
  • zăcașii
  • zăcașe
  • zăcașele
genitiv-dativ singular
  • zăcaș
  • zăcașului
  • zăcașe
  • zăcașei
plural
  • zăcași
  • zăcașilor
  • zăcașe
  • zăcașelor
vocativ singular
plural
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zacăș
  • zacășul
  • zacășu‑
  • zacășă
  • zacășa
plural
  • zacăși
  • zacășii
  • zacășe
  • zacășele
genitiv-dativ singular
  • zacăș
  • zacășului
  • zacășe
  • zacășei
plural
  • zacăși
  • zacășilor
  • zacășe
  • zacășelor
vocativ singular
  • zacășule
  • zacășe
  • zacășă
  • zacășo
plural
  • zacășilor
  • zacășelor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zăcaș zacăș

etimologie:

  • Zăcea + sufix -aș.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • învechit jăcaș (după zăcea).
    surse: DLRM