3 intrări

37 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZĂBRELÍ, zăbrelesc, vb. IV. Tranz. A pune zăbrele (la o fereastră, la o ușă etc.). – Din zăbrea.

ZĂBRELÍ, zăbrelesc, vb. IV. Tranz. A pune zăbrele (la o fereastră, la o ușă etc.). – Din zăbrea.

zăbreli vt [At: IORDAN, L. R. A. 239 / Pzi: ~lesc / E: zăbrele] A pune zăbrele1 (1).

zăbreli vb. IV. tr. (compl. indică ferestre, uși etc.) A pune zăbrele. ◊ Fig. La casa amintirii cu-obloane și pridvor, Paianjeni zăbreliră și poartă și izvor (PILL.). • prez.ind. -esc. /zăbrea + -eli.

ZĂBRELÍ, zăbrelesc, vb. IV. Tranz. A pune zăbrele (la o fereastră, la o ușă etc.). (Metaforic) Era o poartă veche... Prinsă doar în balamaua de jos, se răsucea jalnic în afară zăbrelind trotuarul cu umbre ciudate. GALAN, B. I 23.

ZĂBRELÍ, zăbrelesc, vb. IV. Tranz. A pune zăbrele (la o fereastră, la o ușă etc.). – Din zăbrele (pl. lui zăbrea).

A ZĂBRELÍ ~ésc tranz. (ferestre, uși) A prevedea cu zăbrele. /Din zăbrea

ZĂBREÁ, zăbrele, s. f. 1. Gratie. 2. Fiecare dintre barele de fier sau de lemn ale unui gard sau ale unui grilaj. 3. Fiecare dintre barele unei grinzi formate dintr-o rețea de bare îmbinate la capete. [Var.: zebreá s. f.] – Din sl. zabralo.

ZĂBREÁ, zăbrele, s. f. 1. Gratie. 2. Fiecare dintre barele de fier sau de lemn ale unui gard sau ale unui grilaj. 3. Fiecare dintre barele unei grinzi formate dintr-o rețea de bare îmbinate la capete. [Var.: zebreá s. f.] – Din sl. zabralo.

ZEBREÁ s. f. v. zăbrea.

zăbrea1 sf [At: URECHE, L. 148 / V: (înv) zab~, ~blea, (îvp) ~lă, (reg) ~eauă, ~brială, zeb~ / Pl: -ele / E: vsl забреа] 1 (Mpl) Fiecare dintre barele metalice care se așază (paralel) la o anumită distanță una de alta (orizontal, vertical sau oblic) în tocul (sau în fața) ferestrelor, vitrinelor, ușilor etc., reprezentând un ansamblu fix sau semimobil, care servește la protejarea (și securizarea) lor, sau un ornament arhitectonic Si: gratie (1), (reg) roștei (1). 2 (Reg; îe) A ține (pe cineva) în ~ A asigura (cuiva) un trai bun. 3 (Îvp) Fereastră (cu gratii). 4 (Pex) Închisoare. 5 (Îe) A închide (sau a azvârli, a se afla etc.) după ~ele (sau în dosul ~elelor) (A sta) la închisoare. 6 (Rar) Colivie (1). 7 (Înv) Plasă1 (1). 8 (Reg; csnp) „Ață de sucit”. 9 Bară de fier, de lemn etc. (sau șipcă) dintr-un gard sau grilaj Si: leaț, ostret (1), ștachetă, ulucă. 10 Bară dintr-o grindă (1). 11 (Înv) Meterez. 12 (Reg) Deschidere în peretele șurii care comunică cu grajdul și prin care se dă mâncare vitelor. 13 (Reg) Grătar din piatră sau din fier care se pune pe vatră sub lemnele care ard. corectată

zebria[1] sf vz zăbrea1 corectată

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală; posibil să fie vorba de o greșeală de tipar, pe care nu am putut-o identifica — LauraGellner

zăbrea s.f. 1 (mai ales la pl.) Gratie. Rama ferestrei... cu zăbrele strîmbe și vechi de fier forjat (MINUL.). ♦ (înv., pop.) Fereastră (cu gratii). Mă uitai într-o zăbrea, Văzui și pe puica mea (POP.). 2 Fiecare dintre barele de fier sau de lemn ale unui gard, ale unui grilaj etc. Copiii stau..., fiecare, în patul lui alb, împrejmuit cu zăbrele (ARGH.). 3 Fiecare dintre barele unei grinzi formate dintr-o rețea de bare îmbinate la capete. 4 (înv.) Meterez. Iustinian... i-au tot spînzurat pe zăbrealele cetății (CANT.). • pl. -ele. și (pop.) zebrea s.f. /<slav. забрало

ZĂBREÁ, zăbrele, s. f. 1. (La sg. cu valoare de pi. sau, mai ales, la pl.) îngrăditură făcută din vergele de oțel (mai rar de lemn), servind ca apărătoare la ferestre, uși sau porți; gratie. De prea puține ori a pătruns soarele- prin ferestruicile cu zăbrele de lemn. SADOVEANU, O. VI 511. O temniță adîncă îmi e locuință: Prin dese, prin negre zăbrele de fier O rază pierdută îmi spune ființa Cerescului soare, seninului cer. ALEXANDRESCU, M. 39. Pe zăbrea m-am uitat, mamă. PĂSCULESCU, L. P. 54. ◊ Fig. Printre zăbrelele degetelor groase se distingea bine jocul ochilor. SAHIA, N. 72. 2. Fiecare dintre barele de lemn sau de oțel ale unui gard sau ale unui grilaj. V. ostreț. De acolo, de peste zăbrelele gardului, am privit întîia oară, cu mirare, în curte, la fetița cu șorțul roșu care se juca în praf. C. PETRESCU, S. 64. Se vede pe ici și pe colea o împrejmuire de zăbrele și de stofe atîrnate, formînd o arenă cu două porți. ODOBESCU, S. III 110. Frunzuliță trei smicele, Dragă băiețele, Leagă calul de zăbrele. TEODORESCU, P. P. 321. 3. Fiecare dintre barele unei grinzi formate dintr-o rețea de bare îmbinate la capete.

ZĂBREÁ, zăbrele, s. f. 1. Gratie. 2. Vergea de fier sau de lemn cu care se fac garduri sau grilajuri. 3. Fiecare dintre barele unei grinzi formate dintr-o rețea de bare îmbinate la capete. [Var.: zebreá s. f.] – Slav (v. sl. zabralo).

ZĂBREÁ ~éle f. 1) mai ales la pl. (la uși sau ferestre) Vergea (de fier) care se fixează în toc (sau într-o ramă), formând împreună un baraj protector. 2) Vergea de fier sau de lemn din care se fac garduri sau grilaje. 3) Fiecare dintre barele care, prinse împreună în formă de rețea, se fixează la o grindă. [Art. zebreaua] /<sl. zabralo

zăbreà (zebreà) f. 1. drug de grilaj; 2. pl. grilaj. [Slav. ZABRALO, apărător de zid: forma zăbrea e abstrasă din pl. zăbrele].

arată toate definițiile

Intrare: zăbreli
  • silabație: ză-bre-li info
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zăbreli
  • zăbrelire
  • zăbrelit
  • zăbrelitu‑
  • zăbrelind
  • zăbrelindu‑
singular plural
  • zăbrelește
  • zăbreliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zăbrelesc
(să)
  • zăbrelesc
  • zăbreleam
  • zăbrelii
  • zăbrelisem
a II-a (tu)
  • zăbrelești
(să)
  • zăbrelești
  • zăbreleai
  • zăbreliși
  • zăbreliseși
a III-a (el, ea)
  • zăbrelește
(să)
  • zăbrelească
  • zăbrelea
  • zăbreli
  • zăbrelise
plural I (noi)
  • zăbrelim
(să)
  • zăbrelim
  • zăbreleam
  • zăbrelirăm
  • zăbreliserăm
  • zăbrelisem
a II-a (voi)
  • zăbreliți
(să)
  • zăbreliți
  • zăbreleați
  • zăbrelirăți
  • zăbreliserăți
  • zăbreliseți
a III-a (ei, ele)
  • zăbrelesc
(să)
  • zăbrelească
  • zăbreleau
  • zăbreli
  • zăbreliseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zăbrela
  • zăbrelare
  • zăbrelat
  • zăbrelatu‑
  • zăbrelând
  • zăbrelându‑
singular plural
  • zăbrelea
  • zăbrelați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zăbrelez
(să)
  • zăbrelez
  • zăbrelam
  • zăbrelai
  • zăbrelasem
a II-a (tu)
  • zăbrelezi
(să)
  • zăbrelezi
  • zăbrelai
  • zăbrelași
  • zăbrelaseși
a III-a (el, ea)
  • zăbrelea
(să)
  • zăbreleze
  • zăbrela
  • zăbrelă
  • zăbrelase
plural I (noi)
  • zăbrelăm
(să)
  • zăbrelăm
  • zăbrelam
  • zăbrelarăm
  • zăbrelaserăm
  • zăbrelasem
a II-a (voi)
  • zăbrelați
(să)
  • zăbrelați
  • zăbrelați
  • zăbrelarăți
  • zăbrelaserăți
  • zăbrelaseți
a III-a (ei, ele)
  • zăbrelea
(să)
  • zăbreleze
  • zăbrelau
  • zăbrela
  • zăbrelaseră
Intrare: zăbrea
  • silabație: ză-brea info
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăbrea
  • zăbreaua
plural
  • zăbrele
  • zăbrelele
genitiv-dativ singular
  • zăbrele
  • zăbrelei
plural
  • zăbrele
  • zăbrelelor
vocativ singular
plural
zăbreală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăbrea
  • zăbreala
plural
  • zăbreli
  • zăbrelile
genitiv-dativ singular
  • zăbreli
  • zăbrelii
plural
  • zăbreli
  • zăbrelilor
vocativ singular
plural
zebreală substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zebrea
  • zebreala
plural
  • zebrele
  • zebrelele
genitiv-dativ singular
  • zebrele
  • zebrelei
plural
  • zebrele
  • zebrelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zebrea
  • zebreaua
plural
  • zebrele
  • zebrelele
genitiv-dativ singular
  • zebrele
  • zebrelei
plural
  • zebrele
  • zebrelelor
vocativ singular
plural
zăbleală substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăblea
  • zăbleala
plural
  • zăblele
  • zăblelele
genitiv-dativ singular
  • zăblele
  • zăblelei
plural
  • zăblele
  • zăblelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zabrea
  • zabreaua
plural
  • zabrele
  • zabrelele
genitiv-dativ singular
  • zabrele
  • zabrelei
plural
  • zabrele
  • zabrelelor
vocativ singular
plural
Intrare: zăbreală
zăbreală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăbrea
  • zăbreala
plural
  • zăbreli
  • zăbrelile
genitiv-dativ singular
  • zăbreli
  • zăbrelii
plural
  • zăbreli
  • zăbrelilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zăbreli zăbrela

  • 1. A pune zăbrele (la o fereastră, la o ușă etc.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file un exemplu
    exemple
    • metaforic Era o poartă veche... Prinsă doar în balamaua de jos, se răsucea jalnic în afară zăbrelind trotuarul cu umbre ciudate. GALAN, B. I 23.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • zăbrea
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX

zăbrea zăbreală zebreală zebrea zăbleală zabrea

  • 1. mai ales la plural Vergea (de fier) care se fixează în toc (sau într-o ramă), formând împreună un baraj protector.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: gratie ostreț roștei attach_file 4 exemple
    exemple
    • De prea puține ori a pătruns soarele prin ferestruicile cu zăbrele de lemn. SADOVEANU, O. VI 511.
      surse: DLRLC
    • O temniță adîncă îmi e locuința: Prin dese, prin negre zăbrele de fier O rază pierdută îmi spune ființa Cerescului soare, seninului cer. ALEXANDRESCU, M. 39.
      surse: DLRLC
    • Pe zăbrea m-am uitat, mamă. PĂSCULESCU, L. P. 54.
      surse: DLRLC
    • figurat Printre zăbrelele degetelor groase se distingea bine jocul ochilor. SAHIA, N. 72.
      surse: DLRLC
  • 2. Fiecare dintre barele de fier sau de lemn ale unui gard sau ale unui grilaj.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 3 exemple
    exemple
    • De acolo, de peste zăbrelele gardului, am privit întîia oară, cu mirare, în curte, la fetița cu șorțul roșu care se juca în praf. C. PETRESCU, S. 64.
      surse: DLRLC
    • Se vede pe ici și pe colea o împrejmuire de zăbrele și de stofe atîrnate, formînd o arenă cu două porți. ODOBESCU, S. III 110.
      surse: DLRLC
    • Frunzuliță trei smicele, Dragă băiețele, Leagă calul de zăbrele. TEODORESCU, P. P. 321.
      surse: DLRLC
  • 3. Fiecare dintre barele unei grinzi formate dintr-o rețea de bare îmbinate la capete.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX

etimologie:

zăbreală

etimologie: