ZĂBREA, ‼ZEBREA (pl. -brele), ❍ZĂBREALĂ (pl. -ele) sf. 1 = GRATIE1 (🖼 5352): Prin dese, prin negre zăbrele de fier, O rază pierdută îmi spune ființa Cerescului soare, seninului cer (ALX.); printre zăbrele, văzu luna plină colindînd repede fața senină și albastră a cerului (ODOB.); părea un leu furios închis în zăbrele de fier (DLVR.); Prin zebrele aurite sbor chemați de glasuri dalbe (ALECS.); Și de ce zebreaoa nu o ții deschisă, Să privești la lună păr’la miez de noapte? (STAM.) ¶ 2 Împrejmuire de zăbrele, grilaj: la mîna dreaptă, o pădure mare, închisă cu zăbrele de fier (C.-RAD.) ¶ 3 ‡Meterez [vsl. zabralo „meterez; iezătură”].

ZĂBREALĂ s. v. anurie.

zăbreală s. v. ANURIE.