zăbrea¹ sf [At: URECHE, L. 148 / V: (înv) zab~, ~bleală, (îvp) ~lă, (reg) ~eauă, ~brială, zeb~ / Pl: -ele / E: vsl забреа] 1 (Mpl) Fiecare dintre barele metalice care se așază (paralel) la o anumită distanță una de alta (orizontal, vertical sau oblic) în tocul (sau în fața) ferestrelor, vitrinelor, ușilor etc., reprezentând un ansamblu fix sau semimobil, care servește la protejarea (și securizarea) lor, sau un ornament arhitectonic Si: gratie (1), (reg) roștei (1). 2 (Reg; îe) A ține (pe cineva) în ~ A asigura (cuiva) un trai bun. 3 (Îvp) Fereastră (cu gratii). 4 (Pex) Închisoare. 5 (Îe) A închide (sau a azvârli, a se afla etc.) după ~ele (sau în dosul ~elelor) (A sta) la închisoare. 6 (Rar) Colivie (1). 7 (Înv) Plasă¹ (1). 8 (Reg; csnp) „Ață de sucit”. 9 Bară de fier, de lemn etc. (sau șipcă) dintr-un gard sau grilaj Si: leaț, ostret (1), ștachetă, ulucă. 10 Bară dintr-o grindă (1). 11 (Înv) Meterez. 12 (Reg) Deschidere în peretele șurii care comunică cu grajdul și prin care se dă mâncare vitelor. 13 (Reg) Grătar din piatră sau din fier care se pune pe vatră sub lemnele care ard. corectat(ă)

zăbrea s.f. 1 (mai ales la pl.) Gratie. Rama ferestrei... cu zăbrele strîmbe și vechi de fier forjat (MINUL.). ♦ (înv., pop.) Fereastră (cu gratii). Mă uitai într-o zăbrea, Văzui și pe puica mea (POP.). 2 Fiecare dintre barele de fier sau de lemn ale unui gard, ale unui grilaj etc. Copiii stau..., fiecare, în patul lui alb, împrejmuit cu zăbrele (ARGH.). 3 Fiecare dintre barele unei grinzi formate dintr-o rețea de bare îmbinate la capete. 4 (înv.) Meterez. Iustinian... i-au tot spînzurat pe zăbrealele cetății (CANT.). • pl. -ele. și (pop.) zebrea s.f. /<slav. забрало

ZĂBREA, ‼ZEBREA (pl. -brele), ❍ZĂBREALĂ (pl. -ele) sf. 1 = GRATIE1 (🖼 5352): Prin dese, prin negre zăbrele de fier, O rază pierdută îmi spune ființa Cerescului soare, seninului cer (ALX.); printre zăbrele, văzu luna plină colindînd repede fața senină și albastră a cerului (ODOB.); părea un leu furios închis în zăbrele de fier (DLVR.); Prin zebrele aurite sbor chemați de glasuri dalbe (ALECS.); Și de ce zebreaoa nu o ții deschisă, Să privești la lună păr’la miez de noapte? (STAM.) ¶ 2 Împrejmuire de zăbrele, grilaj: la mîna dreaptă, o pădure mare, închisă cu zăbrele de fier (C.-RAD.) ¶ 3 ‡Meterez [vsl. zabralo „meterez; iezătură”].

ZĂBREA, zăbrele, s. f. 1. (La sg. cu valoare de pi. sau, mai ales, la pl.) îngrăditură făcută din vergele de oțel (mai rar de lemn), servind ca apărătoare la ferestre, uși sau porți; gratie. De prea puține ori a pătruns soarele- prin ferestruicile cu zăbrele de lemn. SADOVEANU, O. VI 511. O temniță adîncă îmi e locuință: Prin dese, prin negre zăbrele de fier O rază pierdută îmi spune ființa Cerescului soare, seninului cer. ALEXANDRESCU, M. 39. Pe zăbrea m-am uitat, mamă. PĂSCULESCU, L. P. 54. ◊ Fig. Printre zăbrelele degetelor groase se distingea bine jocul ochilor. SAHIA, N. 72. 2. Fiecare dintre barele de lemn sau de oțel ale unui gard sau ale unui grilaj. V. ostreț. De acolo, de peste zăbrelele gardului, am privit întîia oară, cu mirare, în curte, la fetița cu șorțul roșu care se juca în praf. C. PETRESCU, S. 64. Se vede pe ici și pe colea o împrejmuire de zăbrele și de stofe atîrnate, formînd o arenă cu două porți. ODOBESCU, S. III 110. Frunzuliță trei smicele, Dragă băiețele, Leagă calul de zăbrele. TEODORESCU, P. P. 321. 3. Fiecare dintre barele unei grinzi formate dintr-o rețea de bare îmbinate la capete.

ZĂBREA, zăbrele, s. f. 1. Gratie. 2. Vergea de fier sau de lemn cu care se fac garduri sau grilajuri. 3. Fiecare dintre barele unei grinzi formate dintr-o rețea de bare îmbinate la capete. [Var.: zebrea s. f.] – Slav (v. sl. zabralo).

ZĂBREA ~ele f. 1) mai ales la pl. (la uși sau ferestre) Vergea (de fier) care se fixează în toc (sau într-o ramă), formând împreună un baraj protector. 2) Vergea de fier sau de lemn din care se fac garduri sau grilaje. 3) Fiecare dintre barele care, prinse împreună în formă de rețea, se fixează la o grindă. [Art. zebreaua] /<sl. zabralo

zăbreà (zebreà) f. 1. drug de grilaj; 2. pl. grilaj. [Slav. ZABRALO, apărător de zid: forma zăbrea e abstrasă din pl. zăbrele].

zăbreá și (rar) -eálă f., pl. ele (vsl. zabralo, d. *zabradlo, fort, întăritură, apărătoare, d. braniti, a împedeca. Întîĭ s’a zis zăbrele, de unde s’a format un sing. zăbrea. V. zabran, braniște, zăbleală). Munt. Gratie de fer: ferestre cu zăbrele, a privi de la zăbrea (a privi de la gratiile ferestreĭ). Pl. Parmaclîc de fer. V. ostreț.

zabrea sf vz zăbrea¹

zăbleală sf vz zăbrea¹

zăbreală sf vz zăbrea¹

zăbreauă sf vz zăbrea¹

zăbrială sf vz zăbrea¹

zebrea¹ sf vz zăbrea¹

zebrială^[1] sf vz zăbrea¹ corectat(ă)

zebrea s.f. v. zăbrea.

‡ZĂBLEALĂ sf. (PRV.-MB.) = ZĂBREA.

❍ZEBREA 👉 ZĂBREA.

zebreà f. V. zăbrea.

zăbleálă f., pl. ele (d. zăbrele). Cod. Vor. Fereastră.

zăbrea (desp. ză-brea) s. f., art. zăbreaua, g.-d. art. zăbrelei; pl. zăbrele

zăbrea (ză-brea) s. f., g.-d. art. zăbrelei; pl. zăbrele, art. zăbrelele

zăbrea s. f., pl. (sil. -bre-) zăbrele

zăbrea

zăbrea, -brele.

zăbrea (-ele), s. f. – 1. Gratie, bară de fier. – 2. Grilă, grilaj. – Var. zăbreală, zebrea(lă), zăbleală, jebruică. Sl. zabralo (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Conev 80; Drăganu, Dacor., IX, 209 și Byck-Graur 30). – Der. zăbreli, vb. (a pune zăbrele); zăbroană, s. f. (Banat, împletitură de zăbrele).

ZĂBLEALĂ s. f. (Var.) Zăbrea.

ZĂBREALĂ s. f. (Var.) Zăbrea.

ZEBREALĂ s. f. (Var.) Zăbrea.

ZĂBREA s. v. gratie.

ZĂBREA s. gratie, (pop.) ostreț, (Transilv.) roștei. (Fereastră cu ~ele.)