2 intrări
23 de definiții
din care- explicative (11)
- morfologice (8)
- relaționale (2)
- specializate (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VREMUIRE, vremuiri, s. f. (Pop.) Faptul de a (se) vremui. – V. vremui.
VREMUIRE, vremuiri, s. f. (Pop.) Faptul de a (se) vremui. – V. vremui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
vremuire sf [At: (a. 1845) ION CAL, ap. TDRG / Pl: ~ri / E: vremui] (Pop) 1 Vreme (121) rea. 2 Trecere a vremii (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vremuire s.f. (pop.) 1 Vreme urîtă (cu ploaie, ninsoare, viscol etc.). S-auzeau cum cîntă cocoșii, mohorît, a vremuire (CAM.). 2 Trecere, scurgere a timpului. Produs al aerului, soarele ar fi Al vremuirii joc al unor pămîntești stihii (BLA.). • pl. -i. /v. vremui.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VREMUIRE, vremuiri, s. f. Faptul de a vremui. 1. Vreme rea, cu furtună, cu viscol. În așteptarea apropiatei vremuiri, satul întreg se ascunsese în case. MIHALE, O. 504. S-auzeau cum cîntă cocoșii, mohorit, a vremuire. CAMILAR, N. II 303. 2. Trecere, schimbare. Oamenii din partea ceea a lumii desfac partea lor de păpușoi și gîndesc la vremuirea vremurilor. CAMILAR, N. I 311.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VREMUI, pers. 3 vremuiește, vb. IV. (Pop.) 1. Intranz. A fi, a se face vreme urâtă (cu ploaie, ninsoare, viscol). 2. Intranz. și refl. (Despre vreme) A trece, a se scurge. – Vreme + suf. -ui.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VREMUI, pers. 3 vremuiește, vb. IV. (Pop.) 1. Intranz. A fi, a se face vreme urâtă (cu ploaie, ninsoare, viscol). 2. Intranz. și refl. (Despre vreme) A trece, a se scurge. – Vreme + suf. -ui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
vremui [At: (a. 1551-1553) ES 57a, ap. TDRG / Pzi 3: ~iește / E: vreme] (Pop) 1 viu A se face vreme (121) urâtă (cu ploaie ninsoare sau viscol). 2-3 vir (D. vreme) A trece.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vremui vb. IV. (pop.) 1 intr. A fi sau a se face vreme urîtă (cu ploaie, ninsoare, viscol etc.). Umbre uriașe se fugăreau pe pămînt, apoi se întuneca și vremuia din nou (AGÂR.). 2 intr., refl. (despre vreme) A trece, a se scurge. Dac-a fi adevărat ce zice lumea: că pentru Feți-Frumoși vremea nu vremuiește, apoi poate c-or fi trăind și astăzi (EMIN.). • prez.ind. pers. 3 -iește, vremuie. /vreme + -ui.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VREMUI, pers. 3 vremuiește, vb. IV. 1. Intranz. A fi vreme urîtă (cu ploaie, ninsoare, viscol). Binevoiți de ședeți la hodină, cît vremuiește. SADOVEANU, F. J. 445. A început de ieri să vremuiască. CARAGIALE, O. VII 31. Intranz. și (rar) refl. 2. (Despre vreme) A trece, a se scurge. Dac-a fi adevărat ce zice lumea că pentru feți-frumoși vremea nu vremuiește, apoi poate c-or fi trăind și astăzi. EMINESCU, N. 30. Te tot aștept și nu mai vii, și vremea vremuiește, și ziua plecărei mele de aice se apropie. ALECSANDRI, S. 223. Iubește, mîndro, iubește, Că vremea se vremuiește. HODOȘ, P. P. 153.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A VREMUI pers. 3 ~iește intranz. 1) A fi vreme rea (de obicei cu vijelie). 2) (despre perioade de timp) A se consuma treptat; a se scurge; a trece; a curge. /vreme + suf. ~ui
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
vremuì v. a se strica vremea: vremea vremuește, floarea se pârlește AL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
vremuĭéște v. intr. (d. vreme; rus. vremenitĭ, a temporiza, vremeni se, e vreme frumoasă). Începe să se strice vremea ĭarna. V. zbîrgoĭește.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
vremuire (pop.) s. f., g.-d. art. vremuirii; pl. vremuiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
vremuire (pop.) s. f., g.-d. art. vremuirii; pl. vremuiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
vremuire s. f., g.-d. art. vremuirii; pl. vremuiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
vremui (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. vremuiește, imperf. 3 sg. vremuia; conj. prez. 3 sg. să vremuiască
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
vremui (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. vremuiește, imperf. 3 sg. vremuia; conj. prez. 3 sg. să vremuiască
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
vremui vb., ind. prez. 3 sg. vremuiește, imperf. 3 sg. vremuia; conj. prez. 3 sg. și pl. vremuiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
vremui (ind. prez. 3 sg. vremuiește, conj. vremuiască)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
vremuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
VREMUI vb. v. scurge, trece.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
vremui vb. v. SCURGE. TRECE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
vremui, vb. intranz. (vremni) – (reg.) A se face vreme rea, a viscoli; a ometi: „Când era ger, sta cu ele [cojoacele] pe ea. Când se încălzea, tot țâpa câte unu. Atunci vremuia și era frig și ningea și făușea” (Bilțiu, 1999: 89). – Din vreme (< sl. vrěme) + suf. -ui (Scriban, DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
vremui, vb. intranz. (vremni) – A se face vreme rea, a viscoli, a ometi: „Când era ger, sta cu ele (cojoacele) pe ea. Când se încălzea, tot țâpa câte unu. Atunci vremuia și era frig și ningea și făușea” (Bilțiu 1999: 89). – Din vreme (< sl. vrěme) + -ui.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (V408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
— | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) | — | — | — | — | — |
vremuire, vremuirisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a (se) vremui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 1.1. Vreme rea, cu furtună, cu viscol. DLRLC
- În așteptarea apropiatei vremuiri, satul întreg se ascunsese în case. MIHALE, O. 504. DLRLC
- S-auzeau cum cîntă cocoșii, mohorît, a vremuire. CAMILAR, N. II 303. DLRLC
-
-
- Oamenii din partea ceea a lumii desfac partea lor de păpușoi și gîndesc la vremuirea vremurilor. CAMILAR, N. I 311. DLRLC
-
-
etimologie:
- vremui DEX '09 DEX '98
vremuiverb
- 1. A fi, a se face vreme urâtă (cu ploaie, ninsoare, viscol). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Binevoiți de ședeți la hodină, cît vremuiește. SADOVEANU, F. J. 445. DLRLC
- A început de ieri să vremuiască. CARAGIALE, O. VII 31. DLRLC
-
-
- Dac-a fi adevărat ce zice lumea că pentru feți-frumoși vremea nu vremuiește, apoi poate c-or fi trăind și astăzi. EMINESCU, N. 30. DLRLC
- Te tot aștept și nu mai vii, și vremea vremuiește, și ziua plecărei mele de aice se apropie. ALECSANDRI, S. 223. DLRLC
- Iubește, mîndro, iubește, Că vremea se vremuiește. HODOȘ, P. P. 153. DLRLC
-
etimologie:
- Vreme + sufix -ui. DEX '09 DEX '98 NODEX