2 intrări

31 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VRĂJÍ, vrăjesc, vb. IV. 1. Intranz. A face vrăji. ◊ Expr. (Impers.) A fi vrăjit = a fi scris, ursit, predestinat. 2. Tranz. A transforma în mod miraculos lucrurile înconjurătoare. 3. Tranz. Fig. A încânta, a fermeca. ♦ Tranz. A descânta (1); a meni (2). – Din sl. vražiti.

vrăji [At: (a. 1563) Coresi, ap. TDRG / Pzi: ~jesc / E: vsl вражити] 1 vi (În basme și superstiții) A face vrăji (1). 2 vt (Înv) A prezice. 3 vim (Îe) A fi ~t A fi predestinat. 4 vt A transforma în mod miraculos lucrurile înconjurătoare. 5 vt (Pop) A face farmece (2) cuiva. 6 vt (Pop) A descânta (1). 7 vt (Pop) A meni. 8 vt (Fig) A încânta. 9 vt (Fig) A invoca. 10 vt (Fam) A înșela, prin exagerări, lingușiri, minciuni etc., buna-credință a cuiva. 11 vt (Fam; spc; mai ales d. bărbați) A fi galant cu o persoană de sex opus. 12 vi (Fam; îe) A ~ cu cineva A discuta pe un ton galant cu o persoană de sex opus.

VRĂJÍ, vrăjesc, vb. IV. 1. Intranz. (În basme și în superstiții) A face vrăji. ◊ Expr. (Impers.) A fi vrăjit = a fi scris, ursit, predestinat. 2. Tranz. A transforma în mod miraculos lucrurile înconjurătoare. 3. Tranz. Fig. A încânta, a fermeca. ♦ Tranz. A descânta (1); a meni (2). – Din sl. vražiti.

VRĂJÍ, vrăjesc, vb. IV. 1. Intranz. (În basme și în superstiții) A face vrăji pentru a obține transformarea miraculoasă a lucrurilor înconjurătoare. V. descînta. [Orbul] începu a vrăji cu mintie pe jos, pe iarbă, ca să i se ude de rouă și să deie cu ea la ochi. RETEGANUL, P. I 25. Parcă dracul vrăjește, de n-apuc bine a scăpa din una și dau peste alta. CREANGĂ, P. 234. ◊ (Construit cu un pronume personal în dativ) La toți deopotrivă el a vrăjit de dor. ALECSANDRI, T. II 85. ◊ Fig. Vîntul c-o suflare plînsă codrii negri îi pătrunde Și vrăjește lin din frunze și vorbește aiurind. EMINESCU, O. IV 138. ◊ Tranz. Nu v-am spus, mă, că-i nebună! Hai în sat, că ne vrăjește! EFTIMIU, Î. 123. Le-am luat năfrămuțele ca să te vrăjesc pe tine. AGÎRBICEANU, S. P. 25. Spune drept: L-ai descîntat. Cu babe l-ai fermecat. Ori cu vraje l-ai vrăjit? TEODORESCU, P. P. 623. ♦ (În construcții impersonale cu verbul «a fi») A fi scris de mai înainte, a fi ursit, hotărît. Vrăjit era că de-l va pierde Norocul ei să piară-n veci. COȘBUC, P. I 122. 2. Tranz. Fig. A încînta, a fermeca (1). Mierle strecurau ușoare cîntări de flaut, și ei stăteau acolo, vrăjiți de un cîntec care trebuia să nu se mai sfîrșească. SADOVEANU, O. IV 78. Sta pe mal vrăjit de glasul valurilor pe care îl asculta într-una. BART, S. M. 61. Era vrăjit de frumusețea drumului care trecea acum pe subt o luncă deasă de sălcii bătrîne. MIRONESCU S. A. 135.

A VRĂJÍ ~ésc 1. tranz. 1) A lega prin vrăji; a supune unor farmece; a fermeca. 2) fig. A face să fie cuprins de uimire și admirație; a fermeca; a încânta; a fascina; a delecta; a desfăța. 2. intanz. A face vrăji; a se ocupa cu vrăjile; a descânta. /<sl. vrăžiti

vrăjì v. 1. a face vrăji, a fermeca; 2. fig. a evoca: în prezent vrăjește umbre dintr’al secolelor plan EM.

VRÁJĂ, vrăji, s. f. 1. Acțiunea de a vrăji și rezultatul ei; transformare miraculoasă a lucrurilor; mijloace magice folosite pentru aceasta; farmec, vrăjitorie. ♦ Descântec. 2. Atmosferă de încântare, de farmec, de atracție. Loc. adj. (Rar) În vrajă = care este vrăjit, care încântă. – Din sl. vraža.

vra sf [At: (a. 1563) CORESI, ap. TDRG / Pl: vrăji / E: vsl вража] 1 (În basme și superstiții) Transformare miraculoasă a lucrurilor Si: farmec (1), vrăjire (1), vrăjitorie (1), (pop) vrăjitură, (reg) vraci (6). 2 Mijloace magice pentru realizare unei vrăji (2). 3 (Pop; mpl) Farmec (2). 4 (Pop) Descântec (1). 5 (Fig) Farmec (7) irezistibil. 6 (Fig) Efect irațional produs de o pasiune, de o emoție estetică. 7 (Rar; îla) În ~ Care încântă. 8-9 (Fam) Vrăjeală (1-2).

VRÁJĂ, vrăji, s. f. 1. (În basme și în superstiții) Acțiunea de a vrăji și rezultatul ei; transformare miraculoasă a lucrurilor; mijloace magice întrebuințate pentru aceasta; farmec, vrăjitorie. ♦ Descântec. 2. Atmosferă de încântare, de farmec, de atracție. ◊ Loc. adj. (Rar) În vrajă = care este vrăjit, care încântă. – Din sl. vraža.

VRÁJĂ, vrăji, s. f. 1. (În basme și în superstiții) Acțiunea de a vrăji și rezultatul ei; transformare miraculoasă a lucrurilor; mijloace magice întrebuințate pentru aceasta; farmec, vrăjitorie. Și ca-ntr-o vrajă fusul se-nvîrte și suspină. IOSIF, PATR. 12. Intrăm într-o pădure mare și frumoasă... Ne adîncim în ea ca într-o lume tăinuită plină de vrăji. VLAHUȚĂ, O. A. 412. ◊ Expr. A face vrăji = a folosi mijloace magice pentru a influența și a răsturna ordinea firească a lucrurilor. ♦ Descîntec. Într-o vrajă de dragoste mai mare, rugăciunea... este următoarea. PAMFILE, CER. 185. Iată acum și o vrajă: Eu, focule, te-nvălesc Dară tu... te fă laur, Balaur. MARIAN, NU. 24. ◊ Fig. Cînd torsul s-aude l-al vrăjilor caier, Argint e pe ape și aur în aer. EMINESCU, O. I 37. 2. Atmosferă de încîntare, de farmec. Făt-Fiumos ți-ar spune lucruri mai frumoase, mai ușoare. Vorba lui ar fi mai dulce... el ar ști să te-nfășoare într-o vrajă de visare, într-un cînt adormitor! EFTIMIU, Î. 44. Cîteva clipe ne-am oprit din lucru tresărind în vraja dangătelor care înfiorau liniștea solemnă a golfului. BART, S. M. 57. Din adîncimea serii vin vrăji turburătoare Aș vrea să cînt, să cuget, dar nu mă-ndemn... nu pot. CERNA, P. 12. ◊ (Poetic) În pas grăbit, Amurgul adună-n braț de vrajă Mari umbre cari s-alătur Și țin cu noaptea strajă. COȘBUC, P. II 185. ♦ Calitatea, puterea de a încînta, de a captiva, de a fermeca. Pare că și trunchii veciniei poartă suflete sub coajă,- Ce suspină printre ramuri cu a glasului lor vrajă. EMINESCU, O. I 85. ◊ Loc. adj. (Rar) În vrajă = care este vrăjit, care încîntă. În mijloc de codru-ajunse Lîngă teiul nalt și vechi, Unde-izvorul cel în vrajă Sună dulce în urechi. EMINESCU, O. I 66. – Pl. și: vraje (COȘBUC, P. I 149, TEODORESCU, P. P. 385).

VRÁJĂ vrăji n. 1) Procedeu căruia i se atribuie însușiri supranaturale; farmec. 2) fig. Totalitate de calități ce trezesc admirație; farmec; fascinație; miraj. ~a nopții. ~a cântecului popular. [G.-D. vrăjii]. /< sb.vražă

vrajă f. farmec, descântec: vrajă de ursită. [Slav. VRAJA, magie (din VRŬKATI, a mormăi); v. vraciu].

vrájă f., pl. ăjĭ (vsl. vraža, d. vrŭkati, a boscorodi. V. vrăjesc, vracĭ). Munt. Farmece, magie, uneltire făcută cu descîntece: o babă făcea vrăjĭ.

vrăjésc v. tr. (vsl. vražati, a vrăji, vražiti, a face farmece. V. vrajă, vracĭ). Vest. Farmec: l-a vrăjit. V. intr. Fac farmece. V. boscorodesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vrăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vrăjésc, imperf. 3 sg. vrăjeá; conj. prez. 3 să vrăjeáscă; ger. vrăjínd

vrăjí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vrăjésc, imperf. 3 sg. vrăjeá; conj. prez. 3 sg. și pl. vrăjeáscă; ger. vrăjínd

vrájă s. f., art. vrája, g.-d. art. vrắjii; pl. vrắji

vrájă s. f., art. vrája, g.-d. art. vrăjii; pl. vrăji

arată toate definițiile

Intrare: vrăji
verb (VT403)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vrăji
  • vrăjire
  • vrăjit
  • vrăjitu‑
  • vrăjind
  • vrăjindu‑
singular plural
  • vrăjește
  • vrăjiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vrăjesc
(să)
  • vrăjesc
  • vrăjeam
  • vrăjii
  • vrăjisem
a II-a (tu)
  • vrăjești
(să)
  • vrăjești
  • vrăjeai
  • vrăjiși
  • vrăjiseși
a III-a (el, ea)
  • vrăjește
(să)
  • vrăjească
  • vrăjea
  • vrăji
  • vrăjise
plural I (noi)
  • vrăjim
(să)
  • vrăjim
  • vrăjeam
  • vrăjirăm
  • vrăjiserăm
  • vrăjisem
a II-a (voi)
  • vrăjiți
(să)
  • vrăjiți
  • vrăjeați
  • vrăjirăți
  • vrăjiserăți
  • vrăjiseți
a III-a (ei, ele)
  • vrăjesc
(să)
  • vrăjească
  • vrăjeau
  • vrăji
  • vrăjiseră
Intrare: vrajă
vrajă1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F51)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vra
  • vraja
plural
  • vrăji
  • vrăjile
genitiv-dativ singular
  • vrăji
  • vrăjii
plural
  • vrăji
  • vrăjilor
vocativ singular
plural
vrajă2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vra
  • vraja
plural
  • vraje
  • vrajele
genitiv-dativ singular
  • vraje
  • vrajei
plural
  • vraje
  • vrajelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vraje
  • vrajea
plural
  • vrăji
  • vrăjile
genitiv-dativ singular
  • vrăji
  • vrăjii
plural
  • vrăji
  • vrăjilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vrăji

  • 1. intranzitiv A face vrăji.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: fermeca 7 exemple
    exemple
    • [Orbul] începu a vrăji cu mînile pe jos, pe iarbă, ca să i se ude de rouă și să deie cu ea la ochi. RETEGANUL, P. I 25.
      surse: DLRLC
    • Parcă dracul vrăjește, de n-apuc bine a scăpa din una și dau peste alta. CREANGĂ, P. 234.
      surse: DLRLC
    • La toți deopotrivă el a vrăjit de dor. ALECSANDRI, T. II 85.
      surse: DLRLC
    • figurat Vîntul c-o suflare plînsă codrii negri îi pătrunde Și vrăjește lin din frunze și vorbește aiurind. EMINESCU, O. IV 138.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Nu v-am spus, mă, că-i nebună! Hai în sat, că ne vrăjește! EFTIMIU, Î. 123.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Le-am luat năfrămuțele ca să te vrăjesc pe tine. AGÎRBICEANU, S. P. 25.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Spune drept: L-ai descîntat. Cu babe l-ai fermecat. Ori cu vraje l-ai vrăjit? TEODORESCU, P. P. 623.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A transforma în mod miraculos lucrurile înconjurătoare.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • exemple
    • Mierle strecurau ușoare cîntări de flaut, și ei stăteau acolo, vrăjiți de un cîntec care trebuia să nu se mai sfîrșească. SADOVEANU, O. IV 78.
      surse: DLRLC
    • Sta pe mal vrăjit de glasul valurilor pe care îl asculta într-una. BART, S. M. 61.
      surse: DLRLC
    • Era vrăjit de frumusețea drumului care trecea acum pe subt o luncă deasă de sălcii bătrîne. MIRONESCU S. A. 135.
      surse: DLRLC
    • 3.1. A face vrăji; a se ocupa cu vrăjile; a descânta (?); a meni (?).
      surse: DEX '09 DEX '98 NODEX sinonime: descânta meni

etimologie:

vrajă vraje

  • 1. Acțiunea de a vrăji și rezultatul ei; transformare miraculoasă a lucrurilor; mijloace magice întrebuințate pentru aceasta; farmec, vrăjitorie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: farmec vrăjitorie 2 exemple
    exemple
    • Și ca-ntr-o vrajă fusul se-nvîrte și suspină. IOSIF, PATR. 12.
      surse: DLRLC
    • Intrăm într-o pădure mare și frumoasă... Ne adîncim în ea ca într-o lume tăinuită plină de vrăji. VLAHUȚĂ, O. A. 412.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A face vrăji = a folosi mijloace magice pentru a influența și a răsturna ordinea firească a lucrurilor.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Într-o vrajă de dragoste mai mare, rugăciunea... este următoarea. PAMFILE, CER. 185.
        surse: DLRLC
      • Iată acum și o vrajă: Eu, focule, te-nvălesc Dară tu... te fă laur, Balaur. MARIAN, NU. 24.
        surse: DLRLC
      • figurat Cînd torsul s-aude l-al vrăjilor caier, Argint e pe ape și aur în aer. EMINESCU, O. I 37.
        surse: DLRLC
  • 2. Atmosferă de încântare, de farmec, de atracție.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
    exemple
    • Făt-Frumos ți-ar spune lucruri mai frumoase, mai ușoare. Vorba lui ar fi mai dulce... el ar ști să te-nfășoare într-o vrajă de visare, într-un cînt adormitor! EFTIMIU, Î. 44.
      surse: DLRLC
    • Cîteva clipe ne-am oprit din lucru tresărind în vraja dangătelor care înfiorau liniștea solemnă a golfului. BART, S. M. 57.
      surse: DLRLC
    • Din adîncimea serii vin vrăji turburătoare – Aș vrea să cînt, să cuget, dar nu mă-ndemn... nu pot. CERNA, P. 12.
      surse: DLRLC
    • poetic În pas grăbit, Amurgul adună-n braț de vrajă Mari umbre cari s-alătur Și țin cu noaptea strajă. COȘBUC, P. II 185.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Calitatea, puterea de a încânta, de a captiva, de a fermeca.
      exemple
      • Pare că și trunchii vecinici poartă suflete sub coajă, Ce suspină printre ramuri cu a glasului lor vrajă. EMINESCU, O. I 85.
        surse: DLRLC
    • 2.2. locuțiune adjectivală rar În vrajă = care este vrăjit, care încântă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • În mijloc de codru-ajunse Lîngă teiul nalt și vechi, Unde-izvorul cel în vrajă Sună dulce în urechi. EMINESCU, O. I 66.
        surse: DLRLC

etimologie: