14 definiții pentru ursit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

URSIT, -Ă, ursiți, -te, adj., s. f. (în superstiții) 1. Adj. Hotărât de soartă; menit, predestinat. ♦ (Substantivat) Persoană considerată ca fiind menită să devină soț (sau soție) cuiva; ursitor (1). 2. S. f. Destin, soartă; fatalitate. 3. S. f. Ursitoare, v. ursitor (2). – V. ursi.

ursit1 sn [At: AGÂRBICEANU, S. 246 / Pl: ? / E: ursi1] (În superstiții și credințe populare) 1 Hotărâre dinainte a sorții unei ființe sau a unui lucm. 2 Determinare a unui eveniment, a unei acțiuni etc. (prin rostirea, uneori, a formulelor magice). 3 Fermecare (prin rostirea de descântece).

ursit3, ~ă [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 107/18 / V: (reg) ~sat a, sf / Pl: ~iți, ~e / E: ursi1] (În superstiții și credințe populare) 1-2 smf, a (Om) a cărui soartă ar fi dinainte hotărâtă Si: menit, predestinat, sorocit, sortit. 3-4 smf, a (Rar) Nenorocit. 5-6 smf, a (Om) căruia i s-au făcut farmece Si: vrăjit. 7-8 smf, a (Om) căruia i s-au făcut descântece. 9 smf (Rar) Ființă sau obiect destinat pentru un anumit scop. 10 smf Persoană considerată ca fiind predestinată să devină soț (sau soție) cuiva Si: (îvp) ursitor (9). 11 sf și (îvr) sm Destin (2). 12 sf (Îe) A face (cuiva) ori pe (sau de) ~ A folosi mijloace magice pentru a afla persoana destinată să devină soțul cuiva. 13 sf (Îae) A folosi mijloace magice pentru a provoca boala sau moartea cuiva (din ură, dușmănie sau gelozie). 14 sf (Îae) A face cuiva farmece, vrăji, vrăjitorii. 15 sf (Îe) A desface de ~ A dezlega o vrajă care a provocat cuiva o boală, o nenorocire, o suferință. 16 sf Vrăjitorie. 17 sf (Reg) Boală care se crede că provine din farmece sau vrăji. 18 sf (Reg) Persoană care face farmece, vrăji. 19 sf (Rar) Descântec (1). 20 sf (Înv) Menire. 21 sf (Rar) Termen fixat pentru săvârșirea unei acțiuni Si: ceas2 (15), soroc. 22 sf (Mpl) Ursitoare (3).

URSIT, -Ă, ursiți, -te, adj., s. f. (În credințele și basmele populare) 1. Adj. (Despre viața, soarta etc. cuiva) Care a fost stabilit de mai înainte; menit, predestinat. ♦ (Substantivat) Persoană considerată ca fiind predestinată să devină soț (sau soție) cuiva; ursitor (1). 2. S. f. Destin, soartă; fatalitate. 3. S. f. Ursitoare, v. ursitor (2). – V. ursi.

URSIT, -Ă, ursiți, -te, adj. (În concepțiile mistice, despre soarta unei ființe sau a unui lucru) Care a fost hotărît dinainte, predestinat, menit, sortit. (Poetic) Omenire viitoare... Multe fapte azi ursite le vei țese-n viitor. BELDICEANU, P. 125. ♦ (Substantivat) Persoană considerată ca fiind predestinată să fie soț sau soție cuiva. Tu ești ursitul inimii mele. ISPIRESCU, L. 35. Sînt menită Ca să fiu a ta ursită. ALECSANDRI, P. II 91. Tu ai fost ursita mea. TEODORESCU, P. P. 452.

URSIT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană predestinată să devină soțul sau soția cuiva. /v. a ursi.

ursit a. (pre)destinat: era ursit s’ajungă mare. ║ m. logodnic: ursiți cu ochi de foc AL.

ursít, -ă adj. (d. ursesc). Destinat, predestinat: el era ursit s’ajungă împărat, îĭ era ursit s’ajungă împărat. S. m. și f. Logodnic orĭ soț predestinat: acela era ursitu eĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ursit adj. m., s. m., pl. ursiți; adj. f., s. f. ursi, pl. ursite

ursit adj. m., s. m., pl. ursiți; adj. f., s. f. ursită, pl. ursite

ursit adj. m., s. m., pl. ursiți; f. sg. ursită, pl. ursite

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ursit, -ă, ursiți, -te, adj., s.f. – Hărăzit, sortit, ales, predestinat; viitor soț. În jocuri de ursit ale fetelor de măritat: „Cum e parul, așa va fi și ursitul” (Calendar, 1980: 121). – Din ursi (Scriban, DEX, MDA).

ursit, -ă, adj., s.f. – Hărăzit, sortit, ales, predestinat; viitor soț. În jocuri de ursit ale fetelor de măritat: „Cum e parul, așa va fi și ursitul” (Calendar 1980: 121). – Din ursi.

Intrare: ursit
ursit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ursit
  • ursitul
  • ursitu‑
  • ursi
  • ursita
plural
  • ursiți
  • ursiții
  • ursite
  • ursitele
genitiv-dativ singular
  • ursit
  • ursitului
  • ursite
  • ursitei
plural
  • ursiți
  • ursiților
  • ursite
  • ursitelor
vocativ singular
plural
ursat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ursit, ursiadjectiv

  • 1. Hotărât de soartă. DEX '98 DLRLC DEX '09
    • format_quote poetic Omenire viitoare... Multe fapte azi ursite le vei țese-n viitor. BELDICEANU, P. 125. DLRLC
    • 1.1. (și) substantivat Persoană considerată ca fiind menită să devină soț (sau soție) cuiva; ursitor (1.1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      sinonime: ursitor
      • format_quote Tu ești ursitul inimii mele. ISPIRESCU, L. 35. DLRLC
      • format_quote Sînt menită Ca să fiu a ta ursită. ALECSANDRI, P. II 91. DLRLC
      • format_quote Tu ai fost ursita mea. TEODORESCU, P. P. 452. DLRLC
etimologie:
  • vezi ursi DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.