2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

voievozi vi [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 117r/19 / S și: voe~ / Pzi: ~zesc / E: voievod] (Îvr) 1 A avea demnitatea de voievod (1). 2 A comanda o oaste în calitate de voievod (1). 3 A conduce un ținut, o cetate etc. în calitate de voievod (3-7).

VOIEVÓD, voievozi, s. m. 1. (În Evul Mediu) Titlu purtat de domnii Moldovei și Țării Românești, precum și de conducătorul Transilvaniei (sec. XII-1541); domn, vodă; p. ext. principe; persoană care avea acest titlu. 2. (Înv.) Comandant de oaste; căpitan. ♦ (În credința ortodoxă creștină) Căpetenie a cetelor de îngeri. 3. Mai-marele unei cetăți, al unui ținut; guvernator; p. ext. boier de rang mare. 4. Căpetenie a unei cete sau a unui sălaș de țigani. [Var.: voivód s. m.] – Din sl. vojevoda.

VOIVÓD s. m. v. voievod.

voievod sm [At: COD. VOR.2 50/6 / V: (îvp) voiv~, (îrg) (S și: voevodă), vaivo (Pl și: îvr, vaivode), (înv) voivo / S și: voe~ / Pl: ~ozi / E: slv воѥвода] 1 (Înv) Comandant de oști. 2 (Bis) Arhanghel (1). 3 (Înv) Mai-marele unei cetăți. 4 (Înv) Mai-marele unui ținut. 5 (Înv; pex; rar) Mai-marele unei seminții. 6 (Înv) Guvernator (1). 7 (Înv; pex) Nobil de rang mare. 8 (Înv) Înalt demnitar al bisericii. 9 (În Evul Mediu) Conducător (cu atribuții militare) al unei uniuni de obști, fără drept ereditar, a cărui autoritate se exercita pe un teritoriu limitat, în care organizarea social-politică și economică continua instituția obștii sătești. 10 (În Evul Mediu) Conducător al unei formațiuni statale românești (cu drept ereditar). 11 (În Evul Mediu; șîs mare ~) Titlu dat domnilor țărilor române, adăugat de obicei după numele lor (și scris cu majusculă). 12 (În Evul Mediu) Persoană care avea titlul de voievod (11). 13 (În Evul Mediu; pex) Principe. 14 (În Evul Mediu; pex) Rege. 15 Titlu, netransmisibil prin moștenire, acordat de regele Ungariei guvernatorului Transilvaniei, care îi era vasal, până în 1571. 16 (Reg; îfvoivod) Administrator al moșiei domnești. 17 Căpetenie a unei cete sau a unui sălaș de țigani. 18 (Îrg) Conducător al unui grup de organizare specială. 19 (Ban; spc) Căpetenie a unei cete de călărași. 20 (Reg; îfvoivod) Cap de familie.

VOIEVÓD, voievozi, s. m. 1. (În evul mediu) Titlu dat domnilor Moldovei și Țării Românești, precum și guvernatorului Transilvaniei (până în 1571), domn, vodă; p. ext. principe; persoană care avea acest titlu. 2. (Înv.) Comandant de oaste; căpitan. ♦ (În credința ortodoxă, creștină) Căpetenie a cetelor de îngeri. 3. Mai-marele unei cetăți, al unui ținut; guvernator; p. ext. boier de rang mare. 4. Căpetenie a unei cete sau a unui sălaș de țigani. [Var.: voivód s. m.] – Din sl. vojevoda.

VOIEVÓD, voievozi, s. m. 1. Titulatură a domnilor Moldovei și Munteniei; domn, p. ext. principe, vodă. Mircea-voievod. Ștefan-voievod.Privirile tînărului voievod se înflăcărară. SADOVEANU, O. VII 157. Părea un tînăr voievod Cu păr de aur moale. EMINESCU, O. I 170. 2. (Învechit și arhaizant) Comandant de oaste, de unitate militară; căpitan. Cine merge-n fruntea oastei? voievodul Buzdugan. EFTIMIU, Î. 53. ♦ (În credința ortodoxă creștină) Căpetenie a cetelor de îngeri. Sfinții voievozi Mihail și Gavril. 3. Mai marele unei cetăți, ăl unui ținut; guvernator (recrutat de obicei dintre boieri); p. ext. boier de rang mare. O, boieri, cu noi de-un sînge, Voievozilor pămînteni! Voi rîdeți și țara plînge. BOLLIAC, O. 207. 4. Căpetenia unui trib, a unei cete sau a unui sălaș de țigani. (Atestat în forma voivod) Corcodel voivodul era la frunte, Vrînd a sa noduroasă măciucă De corn, cu sînge și el s-o crunte. BUDAI-DELEANU, Ț. 411. Voievodul țiganilor (titlul unei operete). – Variantă: voivód (VLAHUȚĂ, O. A. II 140) s. m.

vv În forma -vv., după un nume: Ghica-vv., Neagoe-vv., abreviere pentru voievod.

VOIEVÓD ~zi m. 1) (în Moldova și în Muntenia medievală; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Conducător absolut al țării; vodă; domn; domnitor. 2) Conducător al unei șatre de țigani; bulibașă. /<sl. vojevoda

voievod m. 1. Domn, od. titlu oficial al principelui domnitor în țările române: împărați, crai, voievozi, căpitanii oștilor, mai marii orașelor CR. să vază de’s mai tare decât un voievod AL.; 2. fig. principe: părea un tânăr voievod cu păr de aur moale EM.; 3. Sfinții Voievozi, nume dat arhanghelilor Mihail și Gavril, sărbătoare ce cade în ziua de 8 Noemvrie; 4. căpetenie peste mai multe sălașe de țigani. [Slav. VOIEVODA, căpetenia oștirii (din VOĬ, oaste, și VODITI, a conduce)].

voĭevód saŭ voevód și (rar) voivód m. (vsl. voĭevoda, d. voĭ, armată, și voditi, a conduce; bg. voev- și voĭv-, rus. voev-. V. voĭnic și vodă). Vechĭ. Căpitan, generalisim. principe, domn (ca titlu pus după nume): Ștefan Voĭevod. Azĭ. Șefu călușarilor (Ban.). Voĭevodu Țiganilor, traducere neobișnuită îld. Vătafu Țiganilor, după germ. Zigeuner-Hauptmann saŭ -Baron (numele uneĭ operete de Strauss). Sfințiĭ Voĭevozĭ, Sfințiĭ Arhanghelĭ Mihail și Gavril, voĭevoziĭ cetelor îngereștĭ (sărbătoare la 8 Novembre). – Vechĭ și voĭevodă (ca nom.). Fals voĭvod. V. bulibașa.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

voievozí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. voievozésc, 3 sg. voievozéște

voievód s. m., pl. voievózi

voievód s. m., pl. voievózi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VOIEVÓD s. v. cap, căpetenie, comandant, conducător, mai-mare, șef.

VOIEVOD s. cîrmuitor, conducător, domn, domnitor, monarh, stăpînitor, suveran, vodă, (astăzi rar) stăpîn, (înv. și pop.) oblăduitor, (înv.) biruitor, crai, gospodar, gospodin, ocîrmuitor, purtător, vlădică, (fig.) cîrmaci. (Ștefan cel Mare, ~ al Moldovei.)

arată toate definițiile

Intrare: voievozi
voievozi
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • voievozi
  • voievozire
  • voievozit
  • voievozitu‑
  • voievozind
  • voievozindu‑
singular plural
  • voievozește
  • voievoziți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • voievozesc
(să)
  • voievozesc
  • voievozeam
  • voievozii
  • voievozisem
a II-a (tu)
  • voievozești
(să)
  • voievozești
  • voievozeai
  • voievoziși
  • voievoziseși
a III-a (el, ea)
  • voievozește
(să)
  • voievozească
  • voievozea
  • voievozi
  • voievozise
plural I (noi)
  • voievozim
(să)
  • voievozim
  • voievozeam
  • voievozirăm
  • voievoziserăm
  • voievozisem
a II-a (voi)
  • voievoziți
(să)
  • voievoziți
  • voievozeați
  • voievozirăți
  • voievoziserăți
  • voievoziseți
a III-a (ei, ele)
  • voievozesc
(să)
  • voievozească
  • voievozeau
  • voievozi
  • voievoziseră
Intrare: voievod
substantiv masculin (M5)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • voievod
  • voievodul
  • voievodu‑
plural
  • voievozi
  • voievozii
genitiv-dativ singular
  • voievod
  • voievodului
plural
  • voievozi
  • voievozilor
vocativ singular
  • voievodule
plural
  • voievozilor
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • vv
substantiv masculin (M5)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • voivod
  • voivodul
  • voivodu‑
plural
  • voivozi
  • voivozii
genitiv-dativ singular
  • voivod
  • voivodului
plural
  • voivozi
  • voivozilor
vocativ singular
  • voivodule
plural
  • voivozilor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

voievod vv voivod

  • 1. în Evul Mediu Titlu purtat de domnii Moldovei și Țării Românești, precum și de conducătorul Transilvaniei (secolul XII până în 1541).
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: domn domnitor (s.m.) vodă 3 exemple
    exemple
    • Mircea-voievod. Ștefan-voievod.
      surse: DLRLC
    • Privirile tînărului voievod se înflăcărară. SADOVEANU, O. VII 157.
      surse: DLRLC
    • Părea un tînăr voievod Cu păr de aur moale. EMINESCU, O. I 170.
      surse: DLRLC
  • 2. învechit Comandant de oaste.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: căpitan un exemplu
    exemple
    • Cine merge-n fruntea oastei? voievodul Buzdugan. EFTIMIU, Î. 53.
      surse: DLRLC
    • 2.1. (În credința ortodoxă creștină) Căpetenie a cetelor de îngeri.
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Sfinții voievozi Mihail și Gavril.
        surse: DLRLC
  • 3. Mai-marele unei cetăți, al unui ținut.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: guvernator un exemplu
    exemple
    • O, boieri, cu noi de-un sînge, Voievozilor pămînteni! Voi rîdeți și țara plînge. BOLLIAC, O. 207.
      surse: DLRLC
  • 4. Căpetenie a unei cete sau a unui sălaș de țigani.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: bulibașă 2 exemple
    exemple
    • Corcodel voivodul era la frunte, Vrînd a sa noduroasă măciucă De corn, cu sînge și el s-o crunte. BUDAI-DELEANU, Ț. 411.
      surse: DLRLC
    • Voievodul țiganilor (titlul unei operete).
      surse: DLRLC

etimologie: