15 definiții pentru guvernator

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GUVERNATÓR, guvernatori, s. m. 1. (În unele state) Persoană care conduce, în numele șefului statului, o unitate administrativ-teritorială mai mare sau un teritoriu dependent, o colonie. 2. Persoană care conduce o instituție de credit depinzând de o autoritate centrală. – Guverna + suf. -tor.

GUVERNATÓR, guvernatori, s. m. 1. (În unele state) Persoană care conduce, în numele șefului statului, o unitate administrativ-teritorială mai mare sau un teritoriu dependent, o colonie. 2. Persoană care conduce o instituție de credit depinzând de o autoritate centrală. – Guverna + suf. -tor.

guvernator sm [At: CANTEMIR, HR. 487 / V: (înv) gube~, gubernatur[1] / Pl: ~i / E: guverna + -tor cf rs губернатор] 1 (În unele state) Persoană care conduce, în numele șefului statului, o unitate administrativ-teritorială mai mare sau teritoriul dependent, o colonie. 2 Persoană care conduce o instituție de credit depinzând de o autoritate centrală. corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

GUVERNATÓR, guvernatori, s. m. (Azi numai în țările imperialiste) Persoană, numită sau aleasă, care conduce în numele șefului statului un ținut, o provincie, o colonie etc. Guvernatorul Daciei.Toți ofițerii, în ținută de ceremonie, mergem în vizită oficială la guvernator. BART, S. M. 21. Îi făcură cunoscut [împăratului] că Mihai-vodă nu se privește în Ardeal decît ca un guvernator. BĂLCESCU, O. II 270.

GUVERNATÓR s.m. 1. Conducător al unui ținut, al unei colonii etc. numit de șeful unui stat pentru a exercita puterea în numele lui. 2. Persoană însărcinată (de stat) cu conducerea unei bănci de emisiune. [< guverna + -tor].

GUVERNATÓR s. m. 1. conducător al unui ținut, al unei colonii etc., care exercită puterea în numele șefului statului. 2. persoană însărcinată (de stat) cu conducerea unei bănci de emisiune. (< it. governatore)

GUVERNATÓR ~i m. (în unele state) 1) Conducător al unei mari unități teritorial-administrative (provincie, ținut, colonie etc.). 2) Conducător al unei instituții bancare sau de credit, numit de guvern. /a guverna + suf. ~tor

guvernator m. 1. cel ce guvernează o provincie, cel ce comandă o cetate; 2. director financiar: guvernatorul Băncei.

*guvernatór m. Acela care guvernează o colonie, o provincie, un oraș fortificat, un mare stabiliment: guvernatoru bănciĭ Naționale a Româniiĭ.

*guvernór m. (fr. gouverneur, care e forma fr. îld. rom. guvernator). Pedagog, educator (al unuĭ băĭat de om bogat).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

guvernator s. m., pl. guvernatori

guvernatór s. m., pl. guvernatóri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GUVERNATÓR s. cârmuitor, conducător, (turcism înv.) zabet. (~ al unei provincii.)

GUVERNATOR s. (POLITICĂ) cîrmuitor, conducător, (turcism înv.) zabet. (~ al unei provincii.)

Intrare: guvernator
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • guvernator
  • guvernatorul
  • guvernatoru‑
plural
  • guvernatori
  • guvernatorii
genitiv-dativ singular
  • guvernator
  • guvernatorului
plural
  • guvernatori
  • guvernatorilor
vocativ singular
  • guvernatorule
plural
  • guvernatorilor
gubernator
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gubernatur
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

guvernator, guvernatorisubstantiv masculin

  • 1. (În unele state) Persoană care conduce, în numele șefului statului, o unitate administrativ-teritorială mai mare sau un teritoriu dependent, o colonie. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Guvernatorul Daciei. DLRLC
    • format_quote Toți ofițerii, în ținută de ceremonie, mergem în vizită oficială la guvernator. BART, S. M. 21. DLRLC
    • format_quote Îi făcură cunoscut [împăratului] că Mihai-vodă nu se privește în Ardeal decît ca un guvernator. BĂLCESCU, O. II 270. DLRLC
  • 2. Persoană care conduce o instituție de credit depinzând de o autoritate centrală. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • Guverna + sufix -tor. DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.