15 definiții pentru guvernator gubernator gubernatur


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

guvernator sm [At: CANTEMIR, HR. 487 / V: (înv) gube~, gubernatur[1] / Pl: ~i / E: guverna + -tor cf rs губернатор] 1 (În unele state) Persoană care conduce, în numele șefului statului, o unitate administrativ-teritorială mai mare sau teritoriul dependent, o colonie. 2 Persoană care conduce o instituție de credit depinzând de o autoritate centrală. corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

GUVERNATÓR, guvernatori, s. m. 1. (În unele state) Persoană care conduce, în numele șefului statului, o unitate administrativ-teritorială mai mare sau un teritoriu dependent, o colonie. 2. Persoană care conduce o instituție de credit depinzând de o autoritate centrală. – Guverna + suf. -tor.

GUVERNATÓR, guvernatori, s. m. 1. (În unele state) Persoană care conduce, în numele șefului statului, o unitate administrativ-teritorială mai mare sau un teritoriu dependent, o colonie. 2. Persoană care conduce o instituție de credit depinzând de o autoritate centrală. – Guverna + suf. -tor.

GUVERNATÓR, guvernatori, s. m. (Azi numai în țările imperialiste) Persoană, numită sau aleasă, care conduce în numele șefului statului un ținut, o provincie, o colonie etc. Guvernatorul Daciei.Toți ofițerii, în ținută de ceremonie, mergem în vizită oficială la guvernator. BART, S. M. 21. Îi făcură cunoscut [împăratului] că Mihai-vodă nu se privește în Ardeal decît ca un guvernator. BĂLCESCU, O. II 270.

GUVERNATÓR s.m. 1. Conducător al unui ținut, al unei colonii etc. numit de șeful unui stat pentru a exercita puterea în numele lui. 2. Persoană însărcinată (de stat) cu conducerea unei bănci de emisiune. [< guverna + -tor].

GUVERNATÓR s. m. 1. conducător al unui ținut, al unei colonii etc., care exercită puterea în numele șefului statului. 2. persoană însărcinată (de stat) cu conducerea unei bănci de emisiune. (< it. governatore)

GUVERNATÓR ~i m. (în unele state) 1) Conducător al unei mari unități teritorial-administrative (provincie, ținut, colonie etc.). 2) Conducător al unei instituții bancare sau de credit, numit de guvern. /a guverna + suf. ~tor

guvernator m. 1. cel ce guvernează o provincie, cel ce comandă o cetate; 2. director financiar: guvernatorul Băncei.

*guvernatór m. Acela care guvernează o colonie, o provincie, un oraș fortificat, un mare stabiliment: guvernatoru bănciĭ Naționale a Româniiĭ.

gubernator sm vz guvernator

gubernatur sm vz guvernator

*guvernór m. (fr. gouverneur, care e forma fr. îld. rom. guvernator). Pedagog, educator (al unuĭ băĭat de om bogat).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

guvernatór s. m., pl. guvernatóri

guvernatór s. m., pl. guvernatóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GUVERNATÓR s. cârmuitor, conducător, (turcism înv.) zabet. (~ al unei provincii.)

GUVERNATOR s. (POLITICĂ) cîrmuitor, conducător, (turcism înv.) zabet. (~ al unei provincii.)

Intrare: guvernator
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • guvernator
  • guvernatorul
  • guvernatoru‑
plural
  • guvernatori
  • guvernatorii
genitiv-dativ singular
  • guvernator
  • guvernatorului
plural
  • guvernatori
  • guvernatorilor
vocativ singular
  • guvernatorule
plural
  • guvernatorilor
gubernator
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gubernatur
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

guvernator gubernator gubernatur

  • 1. (În unele state) Persoană care conduce, în numele șefului statului, o unitate administrativ-teritorială mai mare sau un teritoriu dependent, o colonie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: conducător cârmuitor zabet 3 exemple
    exemple
    • Guvernatorul Daciei.
      surse: DLRLC
    • Toți ofițerii, în ținută de ceremonie, mergem în vizită oficială la guvernator. BART, S. M. 21.
      surse: DLRLC
    • Îi făcură cunoscut [împăratului] că Mihai-vodă nu se privește în Ardeal decît ca un guvernator. BĂLCESCU, O. II 270.
      surse: DLRLC
  • 2. Persoană care conduce o instituție de credit depinzând de o autoritate centrală.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • Guverna + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN