vizat², ~ă a [At: ATILA, P. 33 / Pl: ~ați, ~e / E: viza²] 1 (Rar) Care constituie un scop. 2 (Rar) A cărui realizare este urmărită. 3 Care este avut în vedere Si: (ltî; rar) vizanș (1). 4 La care s-a făcut aluzie Si: (ltî; rar) vizanș (2).

vizat¹, ~ă a [At: CĂLINESCU, B. I. 370 / Pl: ~ați, ~e / E: viza¹] 1 (D. acte oficiale, copii etc.) Căruia i s-a dat valabilitate prin aplicarea unei vize¹.

VIZA², vizez, vb. I. Tranz. 1. A dirija, a îndrepta o armă, un aparat de măsură etc. (sau o parte a lor) spre un anumit obiectiv. 2. Fig. A se referi, a face aluzie la ceva; a ținti, a avea ca obiectiv, a avea ca scop.- Din fr. viser.

viza¹ vt [At: STAMATI, D. / Pzi: ~zez / E: fr. viser] (C. i. acte oficiale, copii etc.) A aplica o viză¹ pentru a da valabilitate Si: (îvr) a vizarisi¹ .

viza² vb. I. tr. 1 A dirija, a îndrepta o armă, un instrument (de măsurat) cu dispozitiv optic (sau o parte a lor) spre un anumit obiectiv; ext. a ochi. 2 Fig. A avea ca scop, a avea ca obiectiv; a tinde, a ținti. Nu vizează, chiar cel mai izolat artist, să trezească ecouri de rază lungă? (PER.). 3 Fig. A avea în vedere (pe cineva sau pe ceva); a face aluzie, a se referi (la cineva sau la ceva). Subprefectul n-a vizat o persoană anume, s-a referit la inamici multipli (CĂL.). • prez.ind. -ez. /<fr. viser; cf. lat. vīsus „văzut”.

viza¹ vb. I. tr. (compl. indică acte, pașapoarte etc.) A pune o viză, pentru a-i da valabilitate. Trebuie să vizeze permisul la bibliotecă. • prez.ind. -ez. /<fr. viser.

VIZA², vizez, vb. I. Tranz. 1. A dirija, a îndrepta o armă, un aparat de măsură etc. (sau o parte a lor) spre un anumit obiectiv. 2. Fig., A se referi, a face aluzie la ceva; a ținti, a avea ca obiectiv, a avea ca scop. – Din fr. viser.

VIZA², vizez, vb. I. Tranz. 1. A prinde imaginea unui punct de pe teren în centrul lentilei unui aparat de ochire. Rotim alidada mobilă, pînă putem viza. obiectul de pe cealaltă latură a unghiului. TRIGONOMETRIA 116. 2. Fig. A se referi, a face aluzie (directă) la cineva sau la ceva; a avea ca obiectiv, a ținti, a urmări în mod special pe cineva sau ceva. Avea impresia că este direct vizat. BART, E. 211.

VIZA¹, vizez, vb. I. Tranz. A aplica o viză pe un act oficial, pentru a-l face valabil. ◊ Tranz. fact. Căutarăm să coborîm la Orșova și să vizăm pașapoartele noastre. BOLINTINEANU, O. 268. ◊ Refl. pas. O ferestruie mică... pe unde se cumpără și se vizează biletele. SEBASTIAN, T. 188.

VIZA² vb. I. tr. 1. A prinde în cîmpul unui aparat optic un obiect sau un punct de pe un teren, care trebuie observat; (p. ext.) a ochi. 2. (Fig.) A avea în vedere, a se referi, a face aluzie la ceva; a urmări, a avea ca scop. [< fr. viser, cf. lat. visus – văzut].

VIZA¹ vb. I. tr. A pune o viză (pe un pașaport, pe un permis etc.). [< fr. viser].

VIZA vb. tr. 1. a pune o viză (pe un pașaport, pe un permis etc.). 2. a prinde în câmpul unui aparat optic un obiect sau un punct de pe un teren, care trebuie observat; (p. ext.) a ochi. 3. (fig.) a avea în vedere, a se referi, a face aluzie la ceva; a urmări. (< fr. viser)

A VIZA¹ ~ez tranz. (acte oficiale) A certifica printr-o viză. /<fr. viser

A VIZA² ~ez tranz. 1) (obiecte) A prinde în vizor; a ochi; a ținti. 2) fig. A avea în vedere (printr-o aluzie); a ține în centrul de interese; a ținti. /<fr. viser

2) vizéz v. tr. (fr. viser, din aceĭașĭ origine cu rom. a visa). Barb. Ochesc.

1) *vizéz v. tr. (fr. viser, d. lat. visa, „văzute”, adică „acte văzute”). Verific un act, un bilet.

viza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. vizez, 3 vizează; conj. prez. 1 sg. să vizez, 3 să vizeze

viza (a ~) vb., ind. prez. 3 vizează

viza (a aplica o viză, a dirija, a ținti) vb., ind. prez. 1 sg. vizez, 3 sg. și pl. vizează

vizez, -zează 3.

VIZA vb. 1. v. ținti. 2. v. referi. 3. v. aspira.

VIZA vb. 1. a ochi, a ținti, (rar) a aținti, (pop.) a chiti, (reg.) a țeli, a țelui, (înv.) a chiorî, a însemna. (A ~ un obiectiv, înainte de a trage.) 2. a se raporta, a se referi. (Cele arătate ~ următoarea problemă...) 3. a aspira, a dori, a jindui, a năzui, a pofti, a pretinde, a rîvni, a tinde, a ținti, a urmări, a visa, (rar) a stărui, (înv. și reg.) a năsli, (reg.) a năduli, (prin Transilv. și Mold.) a bărăni, (înv.) a aținti, a bate, a jelui, a nădăjdui. (Nu ~ să...)