4 intrări

34 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VIZÁRE1, vizări, s. f. Acțiunea de a viza1 și rezultatul ei. – V. viza1.

VIZÁRE1, vizări, s. f. Acțiunea de a viza1 și rezultatul ei. – V. viza1.

VIZÁRE2, vizări, s. f. Acțiunea de a viza2 și rezultatul ei. – V. viza2.

VIZÁRE2, vizări, s. f. Acțiunea de a viza2 și rezultatul ei. – V. viza2.

vizare3 sf [At: LB / Pl: ~zări / E: ns cf mg iróvesszö „creion”] (Trs; înv) Condei (1).

vizare2 sf [At: LTR2 / Pl: ~zări / E: viza2 ] 1 Îndreptare a unei arme spre un anumit obiectiv Si: ochire, țintire. 2 Operație de orientare a unui aparat optic pentru a prinde în obiectiv imaginea unui punct din teren.

vizare1 sf [At: POLIZU / Pl: ~zări /E: viza1] Aplicare a unei vize1 pentru a da valabilitate unor acte oficiale, unor copii etc.

vizare2 s.f. Acțiunea de a viza2 și rezultatul ei. • pl. -ări. /v. viza2.

vizare1 s.f. Acțiunea de a viza1 și rezultatul ei. • pl. -ări. /v. viza1.

VIZÁRE1 s.f. Acțiunea de a viza1 și rezultatul ei; aplicare, obținere a unei vize. [< viza1].

VIZÁRE2 s.f. Acțiunea de a viza2; ochire. ♦ (Cinem.) Controlul imaginii în timpul filmării. [< viza2].

VIZÁ2, vizez, vb. I. Tranz. 1. A dirija, a îndrepta o armă, un aparat de măsură etc. (sau o parte a lor) spre un anumit obiectiv. 2. Fig. A se referi, a face aluzie la ceva; a ținti, a avea ca obiectiv, a avea ca scop.- Din fr. viser.

VIZÁ1, vizez, vb. I. Tranz. A aplica o viză pe un act oficial, pentru a-i da valabilitate. – Din fr. viser.

VIZÁ1, vizez, vb. I. Tranz. A aplica o viză pe un act oficial, pentru a-i da valabilitate. – Din fr. viser.

viza1 vt [At: STAMATI, D. / Pzi: ~zez / E: fr. viser] (C. i. acte oficiale, copii etc.) A aplica o viză1 pentru a da valabilitate Si: (îvr) a vizarisi1 .

viza2 vb. I. tr. 1 A dirija, a îndrepta o armă, un instrument (de măsurat) cu dispozitiv optic (sau o parte a lor) spre un anumit obiectiv; ext. a ochi. 2 Fig. A avea ca scop, a avea ca obiectiv; a tinde, a ținti. Nu vizează, chiar cel mai izolat artist, să trezească ecouri de rază lungă? (PER.). 3 Fig. A avea în vedere (pe cineva sau pe ceva); a face aluzie, a se referi (la cineva sau la ceva). Subprefectul n-a vizat o persoană anume, s-a referit la inamici multipli (CĂL.). • prez.ind. -ez. /<fr. viser; cf. lat. vīsus „văzut”.

viza1 vb. I. tr. (compl. indică acte, pașapoarte etc.) A pune o viză, pentru a-i da valabilitate. Trebuie să vizeze permisul la bibliotecă. • prez.ind. -ez. /<fr. viser.

VIZÁ2, vizez, vb. I. Tranz. 1. A dirija, a îndrepta o armă, un aparat de măsură etc. (sau o parte a lor) spre un anumit obiectiv. 2. Fig., A se referi, a face aluzie la ceva; a ținti, a avea ca obiectiv, a avea ca scop. – Din fr. viser.

VIZÁ1, vizez, vb. I. Tranz. A aplica o viză pe un act oficial, pentru a-l face valabil. ◊ Tranz. fact. Căutarăm să coborîm la Orșova și să vizăm pașapoartele noastre. BOLINTINEANU, O. 268. ◊ Refl. pas. O ferestruie mică... pe unde se cumpără și se vizează biletele. SEBASTIAN, T. 188.

VIZÁ2, vizez, vb. I. Tranz. 1. A prinde imaginea unui punct de pe teren în centrul lentilei unui aparat de ochire. Rotim alidada mobilă, pînă putem viza. obiectul de pe cealaltă latură a unghiului. TRIGONOMETRIA 116. 2. Fig. A se referi, a face aluzie (directă) la cineva sau la ceva; a avea ca obiectiv, a ținti, a urmări în mod special pe cineva sau ceva. Avea impresia că este direct vizat. BART, E. 211.

VIZÁ1 vb. I. tr. A pune o viză (pe un pașaport, pe un permis etc.). [< fr. viser].

VIZÁ2 vb. I. tr. 1. A prinde în câmpul unui aparat optic un obiect sau un punct de pe un teren, care trebuie observat; (p. ext.) a ochi. 2. (Fig.) A avea în vedere, a se referi, a face aluzie la ceva; a urmări, a avea ca scop. [< fr. viser, cf. lat. visus – văzut].

VIZÁ vb. tr. 1. a pune o viză (pe un pașaport, pe un permis etc.). 2. a prinde în câmpul unui aparat optic un obiect sau un punct de pe un teren, care trebuie observat; (p. ext.) a ochi. 3. (fig.) a avea în vedere, a se referi, a face aluzie la ceva; a urmări. (< fr. viser)

arată toate definițiile

Intrare: vizare (ștampilare)
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vizare
  • vizarea
plural
  • vizări
  • vizările
genitiv-dativ singular
  • vizări
  • vizării
plural
  • vizări
  • vizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: vizare (țintire)
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vizare
  • vizarea
plural
  • vizări
  • vizările
genitiv-dativ singular
  • vizări
  • vizării
plural
  • vizări
  • vizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: viza (ștampila)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • viza
  • vizare
  • vizat
  • vizatu‑
  • vizând
  • vizându‑
singular plural
  • vizea
  • vizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vizez
(să)
  • vizez
  • vizam
  • vizai
  • vizasem
a II-a (tu)
  • vizezi
(să)
  • vizezi
  • vizai
  • vizași
  • vizaseși
a III-a (el, ea)
  • vizea
(să)
  • vizeze
  • viza
  • viză
  • vizase
plural I (noi)
  • vizăm
(să)
  • vizăm
  • vizam
  • vizarăm
  • vizaserăm
  • vizasem
a II-a (voi)
  • vizați
(să)
  • vizați
  • vizați
  • vizarăți
  • vizaserăți
  • vizaseți
a III-a (ei, ele)
  • vizea
(să)
  • vizeze
  • vizau
  • viza
  • vizaseră
Intrare: viza (ținti)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • viza
  • vizare
  • vizat
  • vizatu‑
  • vizând
  • vizându‑
singular plural
  • vizea
  • vizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vizez
(să)
  • vizez
  • vizam
  • vizai
  • vizasem
a II-a (tu)
  • vizezi
(să)
  • vizezi
  • vizai
  • vizași
  • vizaseși
a III-a (el, ea)
  • vizea
(să)
  • vizeze
  • viza
  • viză
  • vizase
plural I (noi)
  • vizăm
(să)
  • vizăm
  • vizam
  • vizarăm
  • vizaserăm
  • vizasem
a II-a (voi)
  • vizați
(să)
  • vizați
  • vizați
  • vizarăți
  • vizaserăți
  • vizaseți
a III-a (ei, ele)
  • vizea
(să)
  • vizeze
  • vizau
  • viza
  • vizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vizare (ștampilare)

  • 1. Acțiunea de a viza (1.) și rezultatul ei; aplicare, obținere a unei vize.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

vizare (țintire)

etimologie:

viza (ștampila)

  • 1. A aplica o viză pe un act oficial, pentru a-i da valabilitate.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • tranzitiv factitiv Căutarăm să coborîm la Orșova și să vizăm pașapoartele noastre. BOLINTINEANU, O. 268.
      surse: DEX '09
    • reflexiv pasiv O ferestruie mică... pe unde se cumpără și se vizează biletele. SEBASTIAN, T. 188.
      surse: DLRLC

etimologie:

viza (ținti)

  • 1. A dirija, a îndrepta o armă, un aparat de măsură etc. (sau o parte a lor) spre un anumit obiectiv.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Rotim alidada mobilă, pînă putem viza obiectul de pe cealaltă latură a unghiului. TRIGONOMETRIA 116.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat A se referi, a face aluzie la ceva; a avea ca obiectiv, a avea ca scop.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: aspira referi ținti attach_file un exemplu
    exemple
    • Avea impresia că este direct vizat. BART, E. 211.
      surse: DLRLC

etimologie: