VITEAZ, -Ă, viteji, -ze, adj., s. m. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care dă dovadă de curaj în luptă; p. gener. îndrăzneț, dârz, curajos. 2. S. m. (La pl.; în Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) Stăpân de pământ care primea din partea domnului sarcini militare speciale. – Din sl. vitenzĭ.

VITEZĂ, viteze, s. f. 1. Rapiditate în deplasare; iuțeală, repeziciune. ◊ Loc. adv. În (plină) viteză = cu viteză (foarte) mare. ◊ Expr. Dă-i viteză = pornește în grabă! mergi repede! (Fam.) A băga pe cineva în viteză = a sili pe cineva să-și părăsească obișnuita comoditate și să acționeze, să lucreze cu promptitudine, repede. 2. Raportul dintre spațiul parcurs de un mobil și timpul folosit pentru parcurgerea acestui spațiu; raportul dintre variația unei mărimi și timpul în care se produce această variație. Viteză cosmică = viteză cuprinsă între 7,912 și 16,6 km/secundă imprimată navelor cosmice de la înscrierea pe o orbită circulară a Pământului până la părăsirea sistemului solar. ♦ Spec. Ritmul în care se produce sau se repetă un proces chimic, fiziologic, electric etc., raportat la o unitate de timp. ◊ Viteză de sedimentare = interval de timp în care se depun hematiile în sângele rămas necoagulat, servind la diagnosticarea sau urmărirea evoluției unor boli. ♦ Fiecare dintre raporturile de demultiplicare dintre turația motorului unui vehicul și turația arborelui care transmite mișcarea la roțile propulsoare ale vehiculului. – Din fr. vitesse.

viteaz, ~ă [At: (a. 1428) DERS / V: (îrg) vet~ / Pl: ~eji, ~eze, (îrg) ~ezi sm, am / E: vsl витѧзь, mg vitéz] 1 sm (Asr) Războinic. 2 sm (Asr) Soldat¹ (1). 3 sm (Asr) Erou (2). 4 sm (În Evul Mediu românesc, în sec. XIV-XVI) Luptători călări, îmbrăcați în zale, care, distingându-se în bătălii, se bucurau de beneficii speciale din partea domnului (devenind proprietari de pământ sau dregători în sfatul domnesc) și care formau o categorie militară distinctă în oastea domnească. 5 a Care dă dovadă de eroism în luptă Si: brav (1), eroic (6), (îvp) voinic (19), (înv) valoros (1). 6 a (Pex) Care dă dovadă de mult curaj Si: curajos (1), cutezător (1), dârz (4), îndrăzneț, neînfricat, semeț, (pfm) voinic (20). 7 a (Asr; d. acțiuni ale oamenilor) Vitejesc (3). 8-9 sm, a (Înv; fig; în texte religioase) (Persoană) care depune eforturi deosebite pentru propovăduirea sau apărarea credinței creștine. 10 sm (Reg) Uriaș. 11 sfp (Mtp) Iele.

vitesă sf vz viteză

viteză [At: PROT. – POP., N. D. / V: (asr) ~esă / Pl: ~ze / E: fr vitesse] 1 sf Rapiditate în deplasare Si: iuțeală, repeziciune, (liv) celeritate, (rar) velocitate. 2 sf (Îs) Beția (sau mania, boala) ~zei Preferință pentru viteză (1) excesivă. 3 sf (Îas) Deprindere de a circula cu viteză (1) foarte mare. 4 sf (Îlav) În (plină) ~ sau cu toată ~za Foarte repede. 5 sf (Reg; îe) A-și face (o) ~ A-și lua elan² (3). 6-7 sf, a (Spt; șîs patinaj ~) (Probă) care se desfășoară pe distanțe scurte și care vizează rapiditatea deplasării. 8 sf Rapiditate în executarea unei activități. 9 sf Ritm alert în desfășurarea unei acțiuni. 10 sf (Îs) Epoca (sau secolul) ~zei Denumire dată secolului al XX-lea, mai ales ultimelor decenii, caracterizate printr-un ritm de viață foarte alert și printr-o dinamizare a activităților în toate domeniile. 11 sf (Fam; îe) A băga pe cineva în ~ A determina pe cineva sa iasă din starea de comoditate și să acționeze mai repede decât era obișnuit. 12 sf (Fam; îe) Dă-i ~ ! Pornește în grabă! 13 sf (Fam; îae) Mergi mai repede! 14 sf (Fam; îae) Acționează energic! 15 a (Spt; îs) Pistol ~ Probă de tir care se execută prin trageri automate asupra unor ținte mișcătoare. 16 sf Mod de deplasare raportat la timpul în care are loc. 17 sf (Îs) Pierdere de ~ Situație în care viteza (16) unei aeronave devine inferioară celei necesare sustentației. 18 sf (Fig; îas) Diminuare a performanțelor. 19-20 sf (Înv; îs) Mică (sau mare) ~ Serviciu de transport al mărfurilor cu trenuri obișnuite (sau rapide). 21 sf (Îs) ~ comercială Raportul dintre distanța parcusă de un vehicul sau de un tren de vehicule și timpul total de parcurs, inclusiv opririle. 22 sf Raportul dintre variația unei mărimi și timpul în care se produce această variație. 23 sf Raportul dintre spațiul parcurs de un mobil și timpul folosit pentru parcurgere. 24 sf (Șîs ~ liniară) Spațiul parcurs de un mobil în unitatea de timp. 25 sf (Îs) ~ cosmică Viteză (23) cuprinsă între 7,912 – 16,6 km/secundă imprimată navelor cosmice de la înscrierea pe o orbită circulară a Pământului până la părăsirea sistemului solar. 26 sf (Îs) ~ de rotație Turație. 27 sf (Îs) ~ unghiulară Unghiul parcurs de o rază vectoare în unitatea de timp. 28 sf Ritmul în care se produce sau se repetă un proces fizic, chimic, electric etc. raportat la o unitate de timp. 29 sf (Chm; îs) ~ de reacție Raportul dintre cantitatea unei substanțe, transformată în cursul unei reacții, și timpul cât a durat transformarea ei. 30 sf (Med; îs) ~ de sedimentare Interval de timp în care se depun hematiile în sângele necoagulat, pe baza căruia se determină evoluția unui proces infecțios. 31 sf Fiecare dintre raporturile de demultiplicare dintre turația unui motor și turația arborelui mecanismului care îl pune în mișcare.

VITEAZ, -Ă, viteji, -ze, adj., s. m. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care dă dovadă de curaj în luptă; p. gener. îndrăzneț, dârz, curajos. 2. S. m. (La pl.; în evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Stăpân de pământ care primea din partea domnului unele sarcini militare speciale. – Din sl. vitenzĩ.

VITEZĂ, viteze, s. f. 1. Rapiditate în deplasare; iuțeală, repeziciune. ◊ Loc. adv. În (plină) viteză = cu viteză (foarte) mare. ◊ Expr. Dă-i viteză = pornește în grabă! mergi repede! (Fam.) A băga pe cineva în viteză = a sili pe cineva să-și părăsească obișnuita comoditate și să acționeze, să lucreze cu promptitudine, repede. 2. Raportul dintre spațiul parcurs de un mobil și timpul folosit pentru parcurgerea acestui spațiu; raportul dintre variația unei mărimi și timpul în care se produce această variație. ◊ Viteză cosmică = viteză cuprinsă între 7,912-16,6 km/secundă imprimată navelor cosmice de la înscrierea pe o orbită circulară a Pământului până la părăsirea sistemului solar. ♦ Spec. Ritmul în care se produce sau se repetă un proces chimic, fiziologic, electric etc., raportat la o unitate de timp. ◊ Viteză de sedimentare = interval de timp în care se depun hematiile în sângele rămas necoagulat, servind la diagnosticarea sau urmărirea evoluției unor boli. ♦ Fiecare dintre raporturile de demultiplicare dintre turația motorului unui vehicul și turația arborelui care transmite mișcarea la roțile propulsoare ale vehiculului. – Din fr. vitesse.

VITEAZ², -Ă, viteji, -ze, adj. Care manifestă bărbăție, curaj, eroism în luptă (v. brav); p. ext. îndrăzneț, inimos, dîrz. La Gron, Debrețin și în Tatra, Lupta pe cîmpii și-n păduri, Cu gîndul să-și apere vatra, Soldatul viteaz din panduri. CORBEA, a. 74. Costică însă, viteaz, se înfipse în mijlocul uliței și de-acolo făcu, falnic: Uite, Nicule, mie nu mi-e frică. REBREANU, R. II 31. Viteaza cătană a venit la înălțatul împărat. RETEGANUL, P. III 18. Aveți amîndoi suflete viteze. ALECSANDRI, T. II 44. ◊ (Substantivat) [împărăteasa amazoanelor] se deosebise în bătălii ca o vitează a vitejilor. ISPIRESCU, U. 49. O! viteze neferice, ai să pieri în cîmpi aice! ALECSANDRI, P. II 13. [Romînii] s-au purtat totdeauna ca niște viteji, au făcut cele mai mari jertfe și au vărsat sîngele pînă la unul pentru apărarea civilizației și a libertății. BĂLCESCU, O. I 50. După război mulți viteji se arată. ◊ Fig. Bistrița vitează apele-și înfuriază. ALECSANDRI, P. II 36. ♦ (Rar, despre arme) Mînuit cu vitejie, cu curaj. Ca să-mi tot vîneze Cu arme viteze. TEODORESCU, P. P. 444.

VITEZĂ, viteze, s. f. 1. Iuțeală, repeziciune, rapiditate în deplasare. Trupul uriaș al unui vapor de marfă încărcat, ce venea în jos cu toată viteza, se ivi de după cotul canalului. BART, S. M. 62. Trenul își urmează drumul de la Periș cătră Buftea cu mare viteză. CARAGIALE, N. 126. Mică viteză = serviciu de transport al mărfurilor cu un tren de marfă obișnuit. Mare viteză = serviciu de transport al mărfurilor cu trenuri de marfă rapide. Loc. adv. În (plină) viteză = cu viteză mare (sau foarte mare). ◊ Expr. Dă-i viteză! = pornește! mergi repede! accelerează! A băga (pe cineva) în viteză = a scoate pe cineva din lenea obișnuită, a-l sili să lucreze repede, să se pună pe treabă. 2. (Fiz.) Raportul dintre spațiul parcurs de un mobil și timpul folosit pentru parcurgere. Într-o mișcare, viteza variază de la un punct la altul. CARAFOLI-OROVEANU, M. P. I 41. ♦ Ritmul în care se efectuează sau se repetă un proces chimic, electric etc., raportat la unitatea de timp. ♦ Fiecare dintre raporturile de demultiplicare dintre turația motorului unui vehicul și turația arborelui care transmite mișcarea la roțile propulsoare ale vehiculului. Un timp merse atentă la trecătorii străzilor și la viragii, schimbind vitezele. C. PETRESCU, Î. II 96. Cutie de viteze v. cutie.

VITEZĂ s.f. 1. Rapiditate în deplasare; iuțeală. ♦ (Fiz.) Variația unei mărimi fizice în unitatea de timp. 2. Raportul dintre spațiul parcurs de un mobil și timpul folosit pentru parcurgere. 3. (Med.) Viteză de sedimentare = reacție de laborator prin care se măsoară ritmul depunerii globulelor roșii, ritm care evidențiază un proces infecțios latent. 4. (Fot.) Timp de expunere. 5. (Mat.) Vector definit ca derivata vectorului de poziție a unui punct material. [< fr. vitesse].

VITEZĂ s. f. 1. rapiditate de deplasare; iuțeală. ◊ variația unei mărimi fizice în unitatea de timp. 2. raportul dintre spațiul parcurs de un mobil și timpul folosit pentru parcurgere. ♦ ~ cosmică = viteză imprimată navelor cosmice de la înscrierea pe o orbită circulată a Pământului până la părăsirea sistemului solar. 3. ~ de sedimentare = reacție de laborator prin care se măsoară ritmul depunerii globulelor roșii, ritm ce evidențiază un proces infecțios latent. 4. (fot.) timp de expunere. 5. (mar.) vector definit ca derivata vectorului de poziție a unui punct material. (< fr. vitesse)

patinaj-viteză s. n. (sport) Patinaj de viteză ◊ „Campionii Capitalei la patinaj-viteză.” Sc. 15 I 61 p. 3 (din patinaj + viteză, după fr. patinage de vitesse)

VITEAZ ~ează (~eji, ~eze) Care dă dovadă de bărbăție și curaj; plin de curaj; curajos; îndrăzneț; brav; cutezător. /<sl. vitenzi

VITEZĂ viteze f. 1) Iuțeală cu care se parcurge o distanță sau se efectuează o acțiune într-un anumit timp. Viteza unui avion. Viteza luminii. ◊ În plină viteză cu o viteză mare. Dă-i viteză! mergi, mișcă-te mai repede. A băga pe cineva în viteză a sili pe cineva să lucreze mai repede. 2) fiz. Perioadă de timp în care se produce schimbarea unei mărimi. Viteză de răcire. 3) Raport dintre spațiu și timp la mișcarea unui corp. Viteză inițială. Viteză medie. [G.-D. vitezei] /<fr. vitesse

Mihaiu-Viteazul m. cel mai strălucit domn al Munteniei, fiul lui Pătrașcu cel Bun: în cei opt ani de domnie (1593-1601), el învinse pe Turci la Călugăreni (1594) și coprinse Ardealul (1599) și Moldova (1600); învins în acelaș an la Mirăslău și în curând din nou victorios asupra Ungurilor la Goroslău, Mihaiu fu ucis de oamenii lui Basta (1601) și apoi înmormântat în mănăstirea Dealului. El făcu în 1596 așezământul (legătura lui Mihaiu) ce sancționa rumânia sau șerbia țăranului. V. ordin.

viteaz a. plin de curaj. ║ m. om sau soldat curagios. [Rus. VITĬAZŬ, erou].

vitesă f. iuțeala locomotivei: tren cu mare vitesă (= fr. vitesse).

viteáz, -ă adj., pl. ejĭ, eze (vsl. vitenzĭ, bg. sîrb. vitez, rus. vitĕazĭ; ung. vitéz). Plin de vitejie, care înfruntă moartea: soldat viteaz. S. m. Eroŭ, luptător, cavaler. – Vitejĭ se numeaŭ călărețiĭ venițĭ cu Dragoș. Strălucita călărime boĭerească a luĭ Ștefan cel Mare se compunea din vitejĭ (Ĭorga, Ist. Arm. Rom. I, 69, 70 și 196). V. voĭnic.

*vitéză f., pl. e (fr. vitesse, de unde ar fi trebuit să se facă viteță, ca fineță, tristeță, justeță). Barb. Ĭuțeală, răpegĭune, rapiditate, celeritate.

patinaj-viteză s. n., art. patinajul-viteză

!viteaz adj. m., s. m., pl. viteji; adj. f., s. f. vitează, pl. viteze

viteză s. f., g.-d. art. vitezei; pl. viteze

*patinaj-viteză s. n.

viteaz adj. m., s. m., pl. viteji; adj. f. vitează, pl. viteze

viteză s. f., g.-d. art. vitezei; pl. viteze

viteaz adj. m., s. m., pl. viteji; f. sg. vitează, pl. viteze

viteză s. f., g.-d. art. vitezei; pl. viteze

viteză

viteaz, -teji.

vitesă, -se.

VITEAZ adj., s. 1. adj. v. curajos. 2. s. erou, (înv. și pop.) voinic. (A căzut în luptă ca un ~.) 3. adj. bărbătesc, curajos, vitejesc, (reg.) bărbătos. (Faptă ~.) 4. s. (IST.) (înv.) curtean, slujitor. (Soldații din garda unor domnitori se numeau ~ji.)

VITEZĂ s. 1. iuțeală, rapiditate, repeziciune, (livr.) celeritate, (rar) velocitate. (Viteză de deplasare a unui mobil.) 2. v. fugă. 3. v. grabă. 4. (FIZ.) viteză instantanee = viteză momentană; viteză momentană v. viteză instantanee.

VITEAZ adj., s. 1. adj. brav, curajos, cutezător, dîrz, inimos, îndrăzneț, neînfricat, semeț, (livr.) intrepid, petulant, temerar, (rar) bărbat, (înv. și pop.) voinic, (înv.) hrăbor, neînfricoșat. (Un oștean ~.) 2. s. erou, (înv. și pop.) voinic. (A căzut în luptă ca un ~.) 3. adj. bărbătesc, curajos, vitejesc, (reg.) bărbătos. (Faptă ~.) 4. s. (IST.) (înv.) curtean, slujitor. (Soldații din garda unor domnitori se numeau ~.)

VITEZĂ s. 1. iuțeală, rapiditate, repeziciune, (livr.) celeritate, (rar) velocitate. (~ de deplasare a unui mobil.) 2. fugă, goană, zbor. (Mergi în ~ la el și adu-l aici.) 3. grabă, iuțeală, rapiditate, repezeală, repeziciune, zor, (rar) grăbire, (înv. și pop.) repejune. (A făcui ceva în mare ~.)

Viteaz ≠ fricos, laș

viteaz (-ză), adj. – Curajos. Sl. vitezĭ „erou” (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 459) sau mai probabil din bg., sb. vitez, mag. vitéz, pol. witez, rus. vitjazĭ. – Der. vitejesc, adj. (curajos, îndrăzneț); vitejește, adv. (ca vitejii); vitejie, s. f. (faptă de viteaz); vitejime, s. f. (mulțime de viteji).

viteză (-ze), s. f. – Iuțeală. – Var. vitesă. Fr. vitesse, probabil asimilat der. de la teză (sinteză, ipoteză, proteză). Nu au dat rezultate eforturile, puriștilor, pentru că impune uzul lui vitesă, cf. cenzură.

VITEZĂ. Subst. Viteză, rapiditate, repezeală, repeziciune, repejune (înv.), iuțeală. Fugă, goană, gonire, alergare, repeziș, repezitură (rar). Accelerare, accelerație, iuțire (rar), grăbire; sprint. Adj. Iute, repede, rapid, fulgerător, iute de picior, vînteș (reg.). Fugător, fugarnic, fugăreț (reg.). Grabnic, expres, fulger. Vb. A fugi, a fugi mîncînd pămîntul, a goni, a alerga, a zbura (fig.), a zbura (a fugi) ca gîndul (ca un gînd). A o lua (a o rupe, a o apuca) la fugă, a o rupe de-a fuga, a o lua la sănătoasa, a se repezi, a porni în goană. A accelera, a grăbi (a iuți) pasul, a mări viteza; a sprinta. Adv. În (plină) viteză, cu viteză mare, repede, repejor (dirn.), rapid, iute, în fugă, în fuga mare, din fugă, fuga-fuguța, cu iuțeala fulgerului (glonțului), fulgerător, ca fulgerul, fulgerește (rar), ca vîntul; grabnic, expres, fulger, cît ai bate din palme, cît te-ai șterge la ochi, cît ai clipi din ochi, cît ai plesni din bici, cît ai da (ai scăpăra) din amnar, cît ai zice pește, cît ai frige un ou, cît ai îmbuca o dată, cît ți-ai lega nojițele, în doi timpi și trei mișcări, într-o secundă; ca din praștie, ca o nălucă. V. fugă, grabă, instantaneitate, mișcare.

CALCULATORUL VITEZEI VERTICALE INSTANTANEE dispozitiv computerizat pentru controlul traiectoriei longitudinale în vederea aterizării automate.

INDICATOR DE VITEZĂ instrument de bord care indică viteza relativă a aeronavei față de aerul în care se deplasează. Indicatoarele de viteză pot fi: cu tub Venturi sau cu tub Pitot. Sin. vitezometru.

VITEZĂ (DE ZBOR), viteza de deplasare a aeronavei în aer. Există: viteza de dezlipire, viteză atinsă în momentul desprinderii de sol; viteza de aterizare, viteza pe care trebuie să o aibă o aeronavă în momentul luării contactului cu solul în cazul unei aterizări normale; viteza ascensională, viteza pe verticală a aeronavei care asigură creșterea progresivă a înălțimii de zbor, fiind legată de poziția axei longitudinale xx’ în plan vertical, unghiul creat cu orizontala fiind denumit unghi de tangaj (v.); viteza de croazieră sau de drum, viteza corespunzătoare fineței maxime a aeronavei, fiind obținută cu un consum minim de combustibil și asigurând realizarea parametrilor maximi de durată și distanță a zborului (sin: viteza optimă); viteza de înfundare, componenta verticală a vitezei unei aeronave care coboară; viteza de așteptare, viteză adoptată în zonele de așteptare ale aerodromurilor unde se îmbunătățește stabilitatea vitezei în schimbul unui consum mărit de combustibil; viteza sonică, viteza unui vehicul aerian care parcurge într-o secundă un spațiu egal cu 340 m, viteza specifică deplasării undelor sonore în atmosferă și este egală cu 1M (Mach) adică 1224 Km/h; viteza subsonică, viteza unui vehicul aerian care parcurge într-o secundă un spațiu mai mic de 340 m; viteza supersonică, viteza unui vehicul aerian care parcurge într-o secundă un spațiu mai mare de 340 m, dar mai mic decât 1700 m (5M); viteza hipersonică, viteza unui vehicul aerian care parcurge într-o secundă un spațiu mai mare de 1700 m (peste 5M). Aceste viteze depind la avioanele cu reacție de viteza de evacuare (ejecție) a gazelor de ardere la ieșirea din ajutajul motorului, viteza medie de evacuare depinzând de temperatura jetului reactiv (v.), de construcția motorului și de proprietățile propergolului utilizat (la cei solizi viteza jetului este cuprinsă între 2-3 Km/s, iar la cei lichizi între 3-5 Km/s). Viteza critică este viteza constantă de cădere atinsă de un corp la un moment dat și peste a cărei valoare nu poate trece (Sin. viteza limită de cădere).

IOAN VODĂ CEL VITEAZ, domn al Moldovei (1572-1574). A dus o politică de întărire a autorității domnești, lovind în interesele marii boierimi (care l-a numit „Cel Cumplit”) și de eliberare a țării de sub dominația otomană. Refuzând să plătească Porții un bir sporit, în apr. 1574 a început războiul antiotoman, înfrângând, la Jiliște (apr. 1574) o armată turco-munteană. A pătruns apoi în Țara Românească, înscăunându-l pe Vintilă-Vodă, dar, trădat de o parte a boierimii, a fost înfrânt la Iezeru Cahulului și la Roșcani (iun. 1574), fiind ucis de turci în chinuri groaznice. A dezvoltat comerțul, a bătut monedă proprie, a întărit armata.

MIHAI VITEAZUL 1. Com. în jud. Cluj, pe Argeș, 5.838 loc. (2000). Expl. de gips (în satul Cheia). Creșterea bovinelor. Pomicultură. În satul M.V., menționat documentar în 1332, se află o biserică reformată (1674-1684), una romano-catolică (sec. 19) și alta unitariană (sec. 18-19), iar în satul Cornești, biserica romano-catolică Sf. Emilia (1774). 2. Com. în jud. Constanța, pe țărmul de V al lacului Sinoie; 3.530 loc. (2000). Stație de c. f. (în satul M.V.). Creșterea ovinelor.

MIHAI VITEAZUL, domn al Țării Românești (1593-1601), al Transilvaniei (1599-1601) și al Moldovei (1600). Fiul lui Pătrașcu cel Bun. A urmărit întărirea autorității centrale și consolidarea autorității centrale și consolidarea pozițiilor acelei părți din boierime care îi era credincioasă, în frunte cu boierii olteni. A dat un așezământ prin care țăranii dependenți rămâneau pe moșiile unde erau stabiliți, stăpânii de la care fugiseră nemaiputându-i revendica. În condițiile existenței unei situații internaționale complicate, M.V., înzestrat cu un extraordinar spirit de inventivitate în strategia alianțelor, îmbinând talentul diplomatic cu acțiunea militară, a reușit să pună bazele unui sistem de alianțe antiotomane, capabil să ducă creșterea rolului Țării Românești pe plan extern. Începând războiul de eliberare de sub dominația Imp. Otoman (1594), a atacat cetățile stăpânite de turci pe linia Dunării și apoi a înfrânt câteva oști tătărești și turcești la Putinei, Stănești și Serpătești (1595). Grație atât însușirilor sale de mare strateg, cât și vitejiei și spiritului de eroism, M.V. a învins marea oaste otomană, condusă de Sinan Pașa la Călugăreni (13/23 aug. 1595) și la Giurgiu (oct. 1595). Prin victorioasele campanii antiotomane întreprinse la S de Dunăre (1596, 1598), a încurajat rezistența popoarelor de aici, care năzuiau dobândirea eliberării lor de sub dominația Porții. În 1599 l-a învins pe voievodul Andrei Báthori la Șelimbăr și a pus stăpânire pe Transilvania, iar în mai 1600, după o campanie fulgerătoare, și pe Moldova, realizând prima unire politică a celor trei țări române, intitulându-se „domn al Țării Românești, al Transilvaniei și a toată țara Moldovei”. Deși unirea realizată de M.V. nu a putut dăinui în condițiile istorice din acel timp, ea a reprezentat o expresie firească a legăturilor neîntrerupte – umane, politice, economice, culturale și militare – existente de-a lungul veacurilor între cele trei țări românești. Biruit la Mirăslău (sept. 1600) de nobilimea maghiară, ajutată de imperiali și apoi de poloni, care, ocupând Moldova au pătruns și în Țara Românească, a fost nevoit să se apeleze la ajutorul împăratului Rudolf II. Dar, după ce, împreună cu generalul Basta, a înfrânt armata nobiliară la Guruslău (1601), a fost asasinat (9/19 aug. 1601). A ctitorit cea de-a doua biserică a Mitropoliei ortodoxe de la Alba Iulia. Considerat în epocă, potrivit mărturiilor externe, ca fiind „unul dintre cei mai viteji, puternici, valoroși și înțelepți principi”, M.V., prin opera sa, a întruchipat pentru generațiile ce i-au urmat, simbolul luptei pentru independență și unitate, iar programul său politic și militar a avut un rol covârșitor în formarea conștiinței unității de neam și de limbă a poporului român.

PINTEA, Gligor (PINTEA VITEAZUL) (?-1703, n. sat Măgoaja, jud. Cluj), haiduc român de prin părțile Maramureșului. Luptând cu ceata sa alături de curuți, a căzut în timpul luptei pentru cucerirea orașului Baia Mare. Erou al baladelor populare românești.

a băga pe cineva în viteză expr. a determina pe cineva să lucreze rapid; a impulsiona pe cineva într-o acțiune.

cutie de viteze expr. (glum.) organele genitale bărbătești.

schimbător de viteză expr. penis în erecție.

viteza iubirii expr. (tox.) amfetamină.

viteză, viteze s. f. (tox.) metamfetamină.