Definiția cu ID-ul 942482:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VITEZĂ, viteze, s. f. 1. Iuțeală, repeziciune, rapiditate în deplasare. Trupul uriaș al unui vapor de marfă încărcat, ce venea în jos cu toată viteza, se ivi de după cotul canalului. BART, S. M. 62. Trenul își urmează drumul de la Periș cătră Buftea cu mare viteză. CARAGIALE, N. 126. Mică viteză = serviciu de transport al mărfurilor cu un tren de marfă obișnuit. Mare viteză = serviciu de transport al mărfurilor cu trenuri de marfă rapide. Loc. adv. În (plină) viteză = cu viteză mare (sau foarte mare). ◊ Expr. Dă-i viteză! = pornește! mergi repede! accelerează! A băga (pe cineva) în viteză = a scoate pe cineva din lenea obișnuită, a-l sili să lucreze repede, să se pună pe treabă. 2. (Fiz.) Raportul dintre spațiul parcurs de un mobil și timpul folosit pentru parcurgere. Într-o mișcare, viteza variază de la un punct la altul. CARAFOLI-OROVEANU, M. P. I 41. ♦ Ritmul în care se efectuează sau se repetă un proces chimic, electric etc., raportat la unitatea de timp. ♦ Fiecare dintre raporturile de demultiplicare dintre turația motorului unui vehicul și turația arborelui care transmite mișcarea la roțile propulsoare ale vehiculului. Un timp merse atentă la trecătorii străzilor și la viragii, schimbind vitezele. C. PETRESCU, Î. II 96. Cutie de viteze v. cutie.