4 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vinarici sn vz vinărici1

VINĂRÍCI, vinăriciuri, s. n. (în Evul Mediu, în Țara Românească) Dijmă în vin, reprezentând a zecea parte din recoltă, care se plătea în trecut domniei; vinărit. – Vin + suf. -ărici.

vinărici2 vt [At: (a. 1742) IORGA, S. D. I, 300 / Pzi: ~icesc / E: vinărici1] (Îvr) A încasa vinăriciul1 (1).

vinărici1 [At: (a. 1631) MAG. IST. I, 124/1 / V: (înv) ~nar~, ~u, ~ner~, ~nericiu sn / Pl: ~uri sn, ~ sm / E: vin + -ărici(u)] 1 sn Dijmă sau impozit care se percepea în trecut, în Țara Românească și în Moldova, de la proprietarii de vii, de la producătorii de vin și de la cârciumari Si: vinărit (1), (fîr) vinagiu (1). 2 sn Împuternicire de a percepe sau drept de a-și însuși vinăriciul (1) Si: vinărit (1), (fîr) vinagiu (2). 3 sm (Reg) Viticultor.

VINĂRÍCI, vinăriciuri, s. n. (În evul mediu, în Țara Românească) Dijmă în vin, reprezentând a zecea parte din recoltă, care se plătea în trecut domniei; vinărit. – Vin + suf. -ărici.

VINĂRÍCI s. n. 1. Dare care se plătea odinioară pentru vii sau pentru vin. Au intrat unii boieri în vii, cotropindu-le, ca să nu se mai facă atîta risipă, lipsind de darea vinăriciului vistieria. SADOVEANU, N. P. 41. Dreptul de a primi dajdii pămîntene, precum oierit, vinărici, vamă. ODOBESCU, S. II 14. Vinăriciul (l-a suit la) douăzeci de parale de vadră. GHICA, la CADE. ♦ Slujba celui care încasa impozitul pe vii. Cînd văzu că în cămară nu mai rămăsese nimic de furat, cumpără... calemul vinăriciului. FILIMON, C. 49. 2. (Popular) Podgorean. Cel mai mic, mai mititel Ăla-mi este vinărici, vinărici cu vinuri dulci. TEODORESCU, P. P. 22.[1]

  1. Pentru sensul 2 lipsește mențiunea de s. m. gall

VINĂRÍCI ~uri n. înv. Dijmă în vin, reprezentând a zecea parte din recoltă, plătită domniei pentru vie. /vin + suf. ~ărici

VINĂRICI s.n. (ȚR) Dijmă care reprezenta a zecea parte din recolta de vin. Avea și vii bune și avea de lua și vinăriciu. R. POPESCU. Să nu să păgubească . . . cămara gospod de vinărici. PRAV. COND. 1780. Etimologie: vIn + suf. -ărici. Vezi și vinăricer. Cf. o t a ș t i n ă.

vinăriciu n. od. dare pe cârciumi: din vechime fiecare stăpân da din zece vedre una, mai pe urmă s’a luat câte o para de vadră.

vinărícĭ m. (d. vin). Vechĭ. Podgorean. S. n., pl. urĭ (din vinărit). Vinărit, cominărit, vădrărit, un bir pe podgoriĭ și cîrcĭumĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vinăríci2 (dijmă) s. n., pl. vinăríciuri

vinăríci1 (podgorean) (înv.) s. m., pl. vinăríci

vinăríci (dijmă) s. n., pl. vinăríciuri

vinăríci (podgorean) s. m., pl. vinăríci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VINĂRÍCI s. v. podgorean, viticultor.

VINĂRÍCI s. (IST.) vinărit. (~ul era o dare percepută în vin.)

vinărici s. v. PODGOREAN. VITICULTOR.

VINĂRICI s. (IST.) vinărit. (~ era o dare percepută în vin.)

Intrare: vinarici
vinarici
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: vinărici
vinărici
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: vinărici (dijmă)
vinărici1 (dijmă) substantiv neutru
substantiv neutru (N60)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vinărici
  • vinăriciul
  • vinăriciu‑
plural
  • vinăriciuri
  • vinăriciurile
genitiv-dativ singular
  • vinărici
  • vinăriciului
plural
  • vinăriciuri
  • vinăriciurilor
vocativ singular
plural
Intrare: vinărici (persoană)
vinărici2 (persoană) substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin (M73)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vinărici
  • vinăriciul
  • vinăriciu‑
plural
  • vinărici
  • vinăricii
genitiv-dativ singular
  • vinărici
  • vinăriciului
plural
  • vinărici
  • vinăricilor
vocativ singular
  • vinăriciule
  • vinărice
plural
  • vinăricilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vinărici (dijmă)

  • 1. în Evul Mediu Țara Românească Dijmă în vin, reprezentând a zecea parte din recoltă, care se plătea în trecut domniei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: vinărit attach_file 3 exemple
    exemple
    • Au intrat unii boieri în vii, cotropindu-le, ca să nu se mai facă atîta risipă, lipsind de darea vinăriciului vistieria. SADOVEANU, N. P. 41.
    • Dreptul de a primi dajdii pămîntene, precum oierit, vinărici, vamă. ODOBESCU, S. II 14.
    • Vinăriciul (l-a suit la) douăzeci de parale de vadră. GHICA, la CADE.
    • 1.1. Slujba celui care încasa impozitul pe vii.
      exemple
      • Cînd văzu că în cămară nu mai rămăsese nimic de furat, cumpără... calemul vinăriciului. FILIMON, C. 49.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Vin + sufix -ărici.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

vinărici (persoană)

etimologie: