VINĂRICI s.n. (ȚR) Dijmă care reprezenta a zecea parte din recolta de vin. Avea și vii bune și avea de lua și vinăriciu. R. POPESCU. Să nu să păgubească . . . cămara gospod de vinărici. PRAV. COND. 1780. Etimologie: vIn + suf. -ărici. Vezi și vinăricer. Cf. o t a ș t i n ă.