8 definiții pentru vinărici (persoană)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vinărici1 [At: (a. 1631) MAG. IST. I, 124/1 / V: (înv) ~nar~, ~u, ~ner~, ~nericiu sn / Pl: ~uri sn, ~ sm / E: vin + -ărici(u)] 1 sn Dijmă sau impozit care se percepea în trecut, în Țara Românească și în Moldova, de la proprietarii de vii, de la producătorii de vin și de la cârciumari Si: vinărit (1), (fîr) vinagiu (1). 2 sn Împuternicire de a percepe sau drept de a-și însuși vinăriciul (1) Si: vinărit (1), (fîr) vinagiu (2). 3 sm (Reg) Viticultor.

VINĂRICI s. n. 1. Dare care se plătea odinioară pentru vii sau pentru vin. Au intrat unii boieri în vii, cotropindu-le, ca să nu se mai facă atîta risipă, lipsind de darea vinăriciului vistieria. SADOVEANU, N. P. 41. Dreptul de a primi dajdii pămîntene, precum oierit, vinărici, vamă. ODOBESCU, S. II 14. Vinăriciul (l-a suit la) douăzeci de parale de vadră. GHICA, la CADE. ♦ Slujba celui care încasa impozitul pe vii. Cînd văzu că în cămară nu mai rămăsese nimic de furat, cumpără... calemul vinăriciului. FILIMON, C. 49. 2. (Popular) Podgorean. Cel mai mic, mai mititel Ăla-mi este vinărici, vinărici cu vinuri dulci. TEODORESCU, P. P. 22.[1]

  1. Pentru sensul 2 lipsește mențiunea de s. m. gall

vinărícĭ m. (d. vin). Vechĭ. Podgorean. S. n., pl. urĭ (din vinărit). Vinărit, cominărit, vădrărit, un bir pe podgoriĭ și cîrcĭumĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vinărici2 (podgorean) (înv.) s. m., pl. vinărici

vinărici1 (podgorean) (înv.) s. m., pl. vinărici

vinărici (podgorean) s. m., pl. vinărici

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VINĂRICI s. v. podgorean, viticultor.

vinărici s. v. PODGOREAN. VITICULTOR.

Intrare: vinărici (persoană)
vinărici2 (persoană) substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin (M73)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vinărici
  • vinăriciul
  • vinăriciu‑
plural
  • vinărici
  • vinăricii
genitiv-dativ singular
  • vinărici
  • vinăriciului
plural
  • vinărici
  • vinăricilor
vocativ singular
  • vinăriciule
  • vinărice
plural
  • vinăricilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vinărici, vinăricisubstantiv masculin

  • 1. popular Podgorean, viticultor. DLRLC
    • format_quote Cel mai mic, mai mititel Ăla-mi este vinărici, vinărici cu vinuri dulci. TEODORESCU, P. P. 22. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.