vinărici¹ [At: (a. 1631) MAG. IST. I, 124/1 / V: (înv) ~nar~, ~u, ~ner~, ~nericiu sn / Pl: ~uri sn, ~ sm / E: vin + -ărici(u)] 1 sn Dijmă sau impozit care se percepea în trecut, în Țara Românească și în Moldova, de la proprietarii de vii, de la producătorii de vin și de la cârciumari Si: vinărit (1), (fîr) vinagiu (1). 2 sn Împuternicire de a percepe sau drept de a-și însuși vinăriciul (1) Si: vinărit (1), (fîr) vinagiu (2). 3 sm (Reg) Viticultor.