2 intrări

14 definiții

VINĂRÍCI, vinăriciuri, s. n. (în Evul Mediu, în Țara Românească) Dijmă în vin, reprezentând a zecea parte din recoltă, care se plătea în trecut domniei; vinărit. – Vin + suf. -ărici.

VINĂRÍCI, vinăriciuri, s. n. (În evul mediu, în Țara Românească) Dijmă în vin, reprezentând a zecea parte din recoltă, care se plătea în trecut domniei; vinărit. – Vin + suf. -ărici.

VINĂRÍCI s. n. 1. Dare care se plătea odinioară pentru vii sau pentru vin. Au intrat unii boieri în vii, cotropindu-le, ca să nu se mai facă atîta risipă, lipsind de darea vinăriciului vistieria. SADOVEANU, N. P. 41. Dreptul de a primi dajdii pămîntene, precum oierit, vinărici, vamă. ODOBESCU, S. II 14. Vinăriciul (l-a suit la) douăzeci de parale de vadră. GHICA, la CADE. ♦ Slujba celui care încasa impozitul pe vii. Cînd văzu că în cămară nu mai rămăsese nimic de furat, cumpără... calemul vinăriciului. FILIMON, C. 49. 2. (Popular) Podgorean. Cel mai mic, mai mititel Ăla-mi este vinărici, vinărici cu vinuri dulci. TEODORESCU, P. P. 22.[1]

  1. Pentru sensul 2 lipsește mențiunea de s. m. gall

vinăríci2 (dijmă) s. n., pl. vinăríciuri

vinăríci1 (podgorean) (înv.) s. m., pl. vinăríci

vinăríci (podgorean) s. m., pl. vinăríci

vinăríci (dijmă) s. n., pl. vinăríciuri

VINĂRÍCI s. v. podgorean, viticultor.

VINĂRÍCI s. (IST.) vinărit. (~ul era o dare percepută în vin.)

VINĂRÍCI ~uri n. înv. Dijmă în vin, reprezentând a zecea parte din recoltă, plătită domniei pentru vie. /vin + suf. ~ărici

vinărícĭ m. (d. vin). Vechĭ. Podgorean. S. n., pl. urĭ (din vinărit). Vinărit, cominărit, vădrărit, un bir pe podgoriĭ și cîrcĭumĭ.

vinăriciu n. od. dare pe cârciumi: din vechime fiecare stăpân da din zece vedre una, mai pe urmă s’a luat câte o para de vadră.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

vinărici s. v. PODGOREAN. VITICULTOR.

VINĂRICI s. (IST.) vinărit. (~ era o dare percepută în vin.)

Intrare: vinărici (persoană)
vinărici2 (persoană) substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin (M73)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular vinărici vinăriciul
plural vinărici vinăricii
genitiv-dativ singular vinărici vinăriciului
plural vinărici vinăricilor
vocativ singular vinăriciule, vinărice
plural vinăricilor
Intrare: vinărici (dijmă)
vinărici1 (dijmă) substantiv neutru
substantiv neutru (N60)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular vinărici vinăriciul
plural vinăriciuri vinăriciurile
genitiv-dativ singular vinărici vinăriciului
plural vinăriciuri vinăriciurilor
vocativ singular
plural

vinărici (dijmă)

  • 1. în Evul Mediu Țara Românească Dijmă în vin, reprezentând a zecea parte din recoltă, care se plătea în trecut domniei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: vinărit 3 exemple
    exemple
    • Au intrat unii boieri în vii, cotropindu-le, ca să nu se mai facă atîta risipă, lipsind de darea vinăriciului vistieria. SADOVEANU, N. P. 41.
    • Dreptul de a primi dajdii pămîntene, precum oierit, vinărici, vamă. ODOBESCU, S. II 14.
    • Vinăriciul (l-a suit la) douăzeci de parale de vadră. GHICA, la CADE.
    • 1.1. Slujba celui care încasa impozitul pe vii.
      exemple
      • Cînd văzu că în cămară nu mai rămăsese nimic de furat, cumpără... calemul vinăriciului. FILIMON, C. 49.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Vin + sufix -ărici.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

vinărici (persoană)

etimologie: