11 definiții pentru „vidmă”   declinări

VÍDMĂ, vidme, s. f. (Reg.) 1. Arătare, fantomă, nălucă, stafie. 2. Vrăjitoare. ◊ Vidma pădurii = mama-pădurii. – Din ucr. vid’ma.

VÍDMĂ, vidme, s. f. (Reg.) 1. Arătare, fantomă, nălucă, stafie. 2. Vrăjitoare. ◊ Vidma pădurii = mama-pădurii. – Din ucr. vid'ma.

VÍDMĂ, vidme, s. f. (Regional) 1. Fantomă, nălucă. De năluciri și de vidme mintea le painjiniră. CONACHI, P. 303. 2. Vrăjitoare. Poate n-ai știință ce vidmă de fată e aceea: cînd vrea, se face pasere măiastră. CREANGĂ, P. 246. Vidma-pădurii = muma-pădurii.

vídmă (reg.) s. f., g.-d. art. vídmei; pl. vídme

vídmă s. f., g.-d. art. vídmei; pl. vídme

VÍDMĂ s. v. apariție, arătare, duh, fantasmă, fantomă, nălucă, nălucire, năzărire, spectru, spirit, stafie, strigoi, umbră, vedenie, viziune.

vídmă (-me), s. f. – Fantasmă, nălucă, stafie. Sb., rut. vidima „vrăjitoare”, pol. widma „nălucă” (Tiktin; Candrea). În Mold. Cf. iasmă „nălucă”, care ar putea fi foarte bine același cuvînt, cu pierderea inițialei ca în (v)iroagă.

VÍDMĂ ~e f. pop. 1) (în superstiții) Ființă imaginară, creată de fantezie, care provoacă spaimă; duh; arătare; fantomă; nălucă; vedenie. 2) fam. Femeie care face vrăji; vrăjitoare. 3) fam. depr. Femeie rea. /< ucr. vidjma

vidmă f. Mold. vrăjitoare: ce vidmă de fată e aceea ? CR. [Pol. widma, vrăjitoare, vedenie].

vídmă f., pl. e (rut. vidmo, stahie [!], vedenie, nălucă; pol. widma, wiedma, vrăjitoare, stahie; vsl. vĭedĭma, d. vidĭeti, a vedea. V. vedenie). Est. Fam. Nălucă, vedenie: nălucirĭ și vidme (Con. 281). Fărmăcătoare [!], vrăjitoare (Cr.).

VIDMA-PĂDÚRII s. v. mama-pădurii.