vidmă sf [At: CONACHI, P. 303 / Pl: ~me / E: ucr відьма] 1 (Reg) Nălucă. 2 (Reg) Vrăjitoare. 3 (Reg; îc) ~ma-pădurii Mama-pădurii.

vidmă s.f. (reg.) 1 Arătare, fantomă, nălucă, stafie. 2 Vrăjitoare. ◊ Compus: vidma-pădurii = muma-pădurii. • pl. -e. /<ucr. відьма.

VIDMĂ, vidme, s. f. (Regional) 1. Fantomă, nălucă. De năluciri și de vidme mintea le painjiniră. CONACHI, P. 303. 2. Vrăjitoare. Poate n-ai știință ce vidmă de fată e aceea: cînd vrea, se face pasere măiastră. CREANGĂ, P. 246. Vidma-pădurii = muma-pădurii.

VIDMĂ ~e f. pop. 1) (în superstiții) Ființă imaginară, creată de fantezie, care provoacă spaimă; duh; arătare; fantomă; nălucă; vedenie. 2) fam. Femeie care face vrăji; vrăjitoare. 3) fam. depr. Femeie rea. /< ucr. vidjma

vidmă f. Mold. vrăjitoare: ce vidmă de fată e aceea? CR. [Pol. widma, vrăjitoare, vedenie].

vídmă f., pl. e (rut. vidmo, stahie, vedenie, nălucă; pol. widma, wiedma, vrăjitoare, stahie; vsl. vĭedĭma, d. vidĭeti, a vedea. V. vedenie). Est. Fam. Nălucă, vedenie: nălucirĭ și vidme (Con. 281). Fărmăcătoare, vrăjitoare (Cr.).

vidmă (reg.) s. f., g.-d. art. vidmei; pl. vidme

vidmă (reg.) s. f., g.-d. art. vidmei; pl. vidme

vidmă s. f., g.-d. art. vidmei; pl. vidme

VIDMĂ s. v. apariție, arătare, duh, fantasmă, fantomă, nălucă, nălucire, năzărire, spectru, spirit, stafie, strigoi, umbră, vedenie, viziune.

vidmă s. v. APARIȚIE. ARĂTARE. DUH. FANTASMĂ. FANTOMĂ. NĂLUCĂ. NĂLUCIRE. NĂZĂRIRE. SPECTRU. SPIRIT. STAFIE. STRIGOI. UMBRĂ. VEDENIE. VIZIUNE.

vidmă (-me), s. f. – Fantasmă, nălucă, stafie. Sb., rut. vidima „vrăjitoare”, pol. widma „nălucă” (Tiktin; Candrea). În Mold. Cf. iasmă „nălucă”, care ar putea fi foarte bine același cuvînt, cu pierderea inițialei ca în (v)iroagă.