2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VESELÍRE, veseliri, s. f. (Pop.) Înveselire. – V. veseli.

VESELÍRE, veseliri, s. f. (Pop.) Înveselire. – V. veseli.

veselire sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ri / E: veseli] (Pop) Înveselire.

veselire s.f. (pop.) Înveselire. • pl. -i. /v. veseli.

VESELÍRE, veseliri, s. f. Acțiunea de a (se) veseli și rezultatul ei. V. înveselire.

VESELÍ, veselesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) înveseli. – Din vesel.

VESELÍ, veselesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) înveseli. – Din vesel.

veseli [At: PSALT. HUR. 552/16 / Pzi: ~lesc, 3 și: (Mar) vesăle / E: vsl веселити] 1 vr (Pop; adesea cu determinări introduse prin pp „de”, sau, înv, „în”, „întru”, „pre”, îrg, „cu”) A deveni bine dispus Si: a se înveseli. 2 vr (Pop; pex) A manifesta (o mare) bucurie. 3 vr (În limbajul bisericesc; adesea îcr a se bucura) A fi cuprins de fericire. 4 vtf A face să devină bine dispus Si: a amuza (1), a înveseli. 5 vtf (Pex) A produce cuiva bucurie. 6 vr (Rar; urmat de determinări modale) A râde. 7 vt (Bis; înv) A consola (1). 8 vr A-și folosi timpul în mod plăcut, distrându-se, amuzându-se etc. Si: a se distra, a se amuza (3). 9 vr A chefui (1).

veseli vb. IV. refl. 1 (pop.; mai ales cu determ. introduse prin prep. „de”) A deveni vesel, a manifesta bună dispoziție, voie bună sau, ext., bucurie, mulțumire. Se veseli și începu a rîde singur (SADOV.). ♦ (tr.fact.) A face să devină sau să fie vesel, a produce (cuiva) bună dispoziție, voie bună. Vinul veselește inima omului (SADOV.). 2 A-și folosi timpul în mod plăcut, distrîndu-se, amuzîndu-se, chefuind etc.; a se distra, a se amuza, a chefui. Mîncați, beți și vă veseliți (CR.). ◊ (intr.) Tu tot bei și veselești (ALECS.). • prez.ind. -esc. /<sl. veche веселнтн.

VESELÍ, veselesc, vb. IV. Intranz. și refl. A deveni vesel, a petrece (bînd și mîncînd), a se desfăta. V. înveseli. Să ne veselim singuri. SADOVEANU, D. P. 152. Mîncați, beți și vă veseliți. CREANGĂ, P. 232. El tot bea și veselește, Din pahar nu mai gătește. ȘEZ. I 148. Mîndră masă-și întindea Și tot bea și veselea. ALECSANDRI, P. P. 72. ◊ Fig. Am avut un fecioraș; El cum ochii deschidea, Ziua că se veselea. BELDICEANU, P. 93. ♦ Tranz, A face (pe cineva) să fie vesel, voios; a produce (cuiva) bună dispoziție; a distra, a înveseli. Am plecat din casa părintească ca să fac o faptă care să veselească pe tata. ISPIRESCU, L. 299. Rîsu-ți lumea veselește. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 15.

A SE VESELÍ mă ~ésc intranz. 1) A fi vesel; a fi plin de veselie. 2) A se deda plăcerilor lumești; a consuma timpul în distracții; a se desfăta; a petrece; a se distra; a se amuza. /<sl. veseliti

înveselésc v. tr. (d. vesel orĭ vsl. veselitĭ). Fac vesel, bucur: era trist, dar s’a înveselit auzind buna veste. V. refl. Mă fac vesel, mă bucur: înveseliți-vă! V. veselesc.

veselésc (mă) v. refl. (d. vesel orĭ vsl. veseliti, a înveseli; sîrb. veseliti se, a se veseli). Mă înveselesc, mă bucur (Vechĭ). Fac chef, petrec în veselie: se veseleaŭ supt un umbrar. – În P. P. și intr.: bem, cîntăm și veselim.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

veselíre (pop.) s. f., g.-d. art. veselírii; pl. veselíri

veselíre s. f., g.-d. art. veselírii; pl. veselíri

veselí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. veselésc, imperf. 3 sg. veseleá; conj. prez. 3 să veseleáscă

veselí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. veselésc imperf. 3 sg. veseleá; conj. prez. 3 sg. și pl. veseleáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

arată toate definițiile

Intrare: veselire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • veselire
  • veselirea
plural
  • veseliri
  • veselirile
genitiv-dativ singular
  • veseliri
  • veselirii
plural
  • veseliri
  • veselirilor
vocativ singular
plural
Intrare: veseli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • veseli
  • veselire
  • veselit
  • veselitu‑
  • veselind
  • veselindu‑
singular plural
  • veselește
  • veseliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • veselesc
(să)
  • veselesc
  • veseleam
  • veselii
  • veselisem
a II-a (tu)
  • veselești
(să)
  • veselești
  • veseleai
  • veseliși
  • veseliseși
a III-a (el, ea)
  • veselește
(să)
  • veselească
  • veselea
  • veseli
  • veselise
plural I (noi)
  • veselim
(să)
  • veselim
  • veseleam
  • veselirăm
  • veseliserăm
  • veselisem
a II-a (voi)
  • veseliți
(să)
  • veseliți
  • veseleați
  • veselirăți
  • veseliserăți
  • veseliseți
a III-a (ei, ele)
  • veselesc
(să)
  • veselească
  • veseleau
  • veseli
  • veseliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

veselire

  • 1. popular Acțiunea de a (se) veseli și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: înveselire

etimologie:

  • vezi veseli
    surse: DEX '98 DEX '09

veseli

  • 1. popular A (se) înveseli.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: distra înveseli antonime: întrista attach_file 7 exemple
    exemple
    • Să ne veselim singuri. SADOVEANU, D. P. 152.
      surse: DLRLC
    • Mîncați, beți și vă veseliți. CREANGĂ, P. 232.
      surse: DLRLC
    • El tot bea și veselește, Din pahar nu mai gătește. ȘEZ. I 148.
      surse: DLRLC
    • Mîndră masă-și întindea Și tot bea și veselea. ALECSANDRI, P. P. 72.
      surse: DLRLC
    • figurat Am avut un fecioraș; El cum ochii deschidea, Ziua că se veselea. BELDICEANU, P. 93.
      surse: DLRLC
    • Am plecat din casa părintească ca să fac o faptă care să veselească pe tata. ISPIRESCU, L. 299.
      surse: DLRLC
    • Rîsu-ți lumea veselește. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 15.
      surse: DLRLC

etimologie: