venerat, ~ă a [At: GHICA, S. 231 / Pl: ~ați, ~e / E: venera] 1 Căruia i se consacră un cult¹ religios. 2 Față de care se manifestă venerație (1). 2 Prețuit cu respect profund și cu afecțiune.

venerat, -ă adj. 1 Care este prețuit cu respect profund și cu afecțiune. E privit... ca scriitorul venerat al unui popor (BOGZA). 2 (relig.) Care este cinstit cu venerație, cu un profund sentiment religios. La anumite ceasuri... trec pragul veneratului templu (ANG.). • pl. -ți, -te. /v. venera.

VENERAT, -Ă, venerați, -te, adj. Respectat în mod deosebit; cinstit, stimat. În patria lui, [Maxim Gorki] e privit nu numai ca scriitorul venerat al unui popor de două sute de milioane de oameni, ci și ca unul din ctitorii noii vieți care a cuprins în tumultul ei pămînturile bătrînei Rusii. BOGZA, M. S. 92.

venera vt [At: BARASCH, M. III, 110/28 / Pzi: ~rez, (îvr) vener / E: fr vénérer, lat venerari] 1 A manifesta un respect religios, în cadrul unei forme de cult¹, pentru divinitate, un sfânt sau un obiect sacru Si: a adora (3). 2 A cinsti în cel mai înalt grad pe cineva sau ceva. 3 A avea o prețuire profund respectuoasă și afectuoasă pentru cineva sau ceva.

venera vb. I. tr. A respecta în mod deosebit, a cinsti în cel mai înalt grad, a manifesta o prețuire profund respectuoasă pentru cineva sau ceva. Ridicați monumente eroilor voștri! Venerați memoria lor (FIL.). ♦ (relig.; compl. indică divinități) A manifesta un respect religios pentru...; a cinsti în cel mai înalt grad. Fecioara Maria este venerată de toți creștinii. • prez. ind. -ez. /<fr. vénérer, it. venerare, lat. venerari.

VENERA, venerez, vb. I. Tranz. A respecta în mod deosebit, a cinsti, a stima în cel mai înalt grad. Marinarii antichității venerau argonauții, ca pe adevărații precursori ai meșteșugului de a pluti cu pînze. C. PETRESCU, Î. I 15.

VENERA vb. I. tr. A arăta venerație față de cineva. [< fr. vénérer, it. venerare, cf. lat. venerari].

VENERA vb. tr. a arăta venerație față de cineva sau de ceva; a stima în cel mai înalt grad. (< fr. vénérer, lat. venerari)

A VENERA ~ez tranz. (ființe sau lucruri) A trata cu dragoste sau admirație exagerată; a respecta în mod deosebit; a adora; a idolatriza; a diviniza; a zeifica; a deifica. /<fr. vénérer, lat. venerari

venerà v. a avea venerațiune pentru cineva sau ceva.

*veneréz v. tr. (lat. véneror, -ári). Simt un adînc respect religios: a venera un binefăcător.

venera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. venerez, 3 venerează; conj. prez. 1 sg. să venerez, 3 să venereze

venera (a ~) vb., ind. prez. 3 venerează

venera vb., ind. prez. 1 sg. venerez, 3 sg. și pl. venerează

VENERAT adj. 1. v. preamărit. 2. v. adorat.

VENERAT adj. 1. lăudat, mărit, preaînălțat, prealuminat, preamărit, preaslăvit, proslăvit, slăvit, (reg.) prealuminos, (înv.) prealăudat, preaseninat. (~te Doamne!) 2. adorat, divinizat, idolatrizat, (înv.) cinstit. (Iubită ~.)

VENERA vb. 1. v. glorifica. 2. v. adora.

VENERA vb. 1. a cinsti, a cînta, a elogia, a glorifica, a lăuda, a mări, a omagia, a preamări, a preaslăvi, a proslăvi, a slăvi, (rar) a apoteoza, a exalta, (înv.) a făli, a pohfăli, a preacînta, a preaînălța, a prealăuda, a prearădica, a ridica, a slavoslovi. (Să-i ~ pe eroii patriei.) 2. a adora, a diviniza, a idolatriza, (înv.) a cinsti, a slăvi. (Își ~ soția.)

A venera ≠ a defăima, a detesta