2 intrări

Articole pe această temă:

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

venerat, ~ă a [At: GHICA, S. 231 / Pl: ~ați, ~e / E: venera] 1 Căruia i se consacră un cult1 religios. 2 Față de care se manifestă venerație (1). 2 Prețuit cu respect profund și cu afecțiune.

VENERÁT, -Ă, venerați, -te, adj. Respectat în mod deosebit; cinstit, stimat. În patria lui, [Maxim Gorki] e privit nu numai ca scriitorul venerat al unui popor de două sute de milioane de oameni, ci și ca unul din ctitorii noii vieți care a cuprins în tumultul ei pămînturile bătrînei Rusii. BOGZA, M. S. 92.

VENERÁ, venerez, vb. I. Tranz. A respecta în mod deosebit, a cinsti în cel mai înalt grad, a manifesta o prețuire profund respectuoasă pentru cineva sau ceva. – Din fr. vénérer, lat. venerari.

VENERÁ, venerez, vb. I. Tranz. A respecta în mod deosebit, a cinsti în cel mai înalt grad, a manifesta o prețuire profund respectuoasă pentru cineva sau ceva. – Din fr. vénérer, lat. venerari.

venera vt [At: BARASCH, M. III, 110/28 / Pzi: ~rez, (îvr) vener / E: fr vénérer, lat venerari] 1 A manifesta un respect religios, în cadrul unei forme de cult1, pentru divinitate, un sfânt sau un obiect sacru Si: a adora (3). 2 A cinsti în cel mai înalt grad pe cineva sau ceva. 3 A avea o prețuire profund respectuoasă și afectuoasă pentru cineva sau ceva.

VENERÁ, venerez, vb. I. Tranz. A respecta în mod deosebit, a cinsti, a stima în cel mai înalt grad. Marinarii antichității venerau argonauții, ca pe adevărații precursori ai meșteșugului de a pluti cu pînze. C. PETRESCU, Î. I 15.

VENERÁ vb. I. tr. A arăta venerație față de cineva. [< fr. vénérer, it. venerare, cf. lat. venerari].

VENERÁ vb. tr. a arăta venerație față de cineva sau de ceva; a stima în cel mai înalt grad. (< fr. vénérer, lat. venerari)

A VENERÁ ~éz tranz. (ființe sau lucruri) A trata cu dragoste sau admirație exagerată; a respecta în mod deosebit; a adora; a idolatriza; a diviniza; a zeifica; a deifica. /<fr. vénérer, lat. venerari

venerà v. a avea venerațiune pentru cineva sau ceva.

*veneréz v. tr. (lat. véneror, -ári). Simt un adînc respect religios: a venera un binefăcător.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

venerá (a ~) vb., ind. prez. 3 venereáză

venerá vb., ind. prez. 1 sg. veneréz, 3 sg. și pl. venereáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VENERÁT adj. 1. v. preamărit. 2. v. adorat.

VENERAT adj. 1. lăudat, mărit, preaînălțat, prealuminat, preamărit, preaslăvit, proslăvit, slăvit, (reg.) prealuminos, (înv.) prealăudat, preaseninat. (~te Doamne!) 2. adorat, divinizat, idolatrizat, (înv.) cinstit. (Iubită ~.)

VENERÁ vb. 1. v. glorifica. 2. v. adora.

VENERA vb. 1. a cinsti, a cînta, a elogia, a glorifica, a lăuda, a mări, a omagia, a preamări, a preaslăvi, a proslăvi, a slăvi, (rar) a apoteoza, a exalta, (înv.) a făli, a pohfăli, a preacînta, a preaînălța, a prealăuda, a prearădica, a ridica, a slavoslovi. (Să-i ~ pe eroii patriei.) 2. a adora, a diviniza, a idolatriza, (înv.) a cinsti, a slăvi. (Își ~ soția.)

A venera ≠ a defăima, a detesta

Intrare: venerat
venerat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • venerat
  • veneratul
  • veneratu‑
  • venera
  • venerata
plural
  • venerați
  • venerații
  • venerate
  • veneratele
genitiv-dativ singular
  • venerat
  • veneratului
  • venerate
  • veneratei
plural
  • venerați
  • veneraților
  • venerate
  • veneratelor
vocativ singular
plural
Intrare: venera
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • venera
  • venerare
  • venerat
  • veneratu‑
  • venerând
  • venerându‑
singular plural
  • venerea
  • venerați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • venerez
(să)
  • venerez
  • veneram
  • venerai
  • venerasem
a II-a (tu)
  • venerezi
(să)
  • venerezi
  • venerai
  • venerași
  • veneraseși
a III-a (el, ea)
  • venerea
(să)
  • venereze
  • venera
  • veneră
  • venerase
plural I (noi)
  • venerăm
(să)
  • venerăm
  • veneram
  • venerarăm
  • veneraserăm
  • venerasem
a II-a (voi)
  • venerați
(să)
  • venerați
  • venerați
  • venerarăți
  • veneraserăți
  • veneraseți
a III-a (ei, ele)
  • venerea
(să)
  • venereze
  • venerau
  • venera
  • veneraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

venerat

  • 1. Respectat în mod deosebit.
    exemple
    • În patria lui, [Maxim Gorki] e privit nu numai ca scriitorul venerat al unui popor de două sute de milioane de oameni, ci și ca unul din ctitorii noii vieți care a cuprins în tumultul ei pămînturile bătrînei Rusii. BOGZA, M. S. 92.
      surse: DLRLC

etimologie:

venera

etimologie: