2 intrări

school Articole pe această temă:

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VENERÁRE, venerări, s. f. Faptul de a venera.V. venera.

venerare sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: n / E: venera] 1 Manifestare a unui respect religios față de ceea ce este considerat sfânt. 2-3 Venerație (1-2).

venerare s.f. Faptul de a venera. • pl. -ări. /v. venera.

VENERÁRE, venerări, s. f. (Rar) Faptul de a veneraV. venera.

VENERÁRE, venerări, s. f. Faptul de a venera.

VENERÁRE s.f. Faptul de a venera; venerație. [< venera].

VENERÁ, venerez, vb. I. Tranz. A respecta în mod deosebit, a cinsti în cel mai înalt grad, a manifesta o prețuire profund respectuoasă pentru cineva sau ceva. – Din fr. vénérer, lat. venerari.

VENERÁ, venerez, vb. I. Tranz. A respecta în mod deosebit, a cinsti în cel mai înalt grad, a manifesta o prețuire profund respectuoasă pentru cineva sau ceva. – Din fr. vénérer, lat. venerari.

venera vt [At: BARASCH, M. III, 110/28 / Pzi: ~rez, (îvr) vener / E: fr vénérer, lat venerari] 1 A manifesta un respect religios, în cadrul unei forme de cult1, pentru divinitate, un sfânt sau un obiect sacru Si: a adora (3). 2 A cinsti în cel mai înalt grad pe cineva sau ceva. 3 A avea o prețuire profund respectuoasă și afectuoasă pentru cineva sau ceva.

venera vb. I. tr. A respecta în mod deosebit, a cinsti în cel mai înalt grad, a manifesta o prețuire profund respectuoasă pentru cineva sau ceva. Ridicați monumente eroilor voștri! Venerați memoria lor (FIL.). ♦ (relig.; compl. indică divinități) A manifesta un respect religios pentru...; a cinsti în cel mai înalt grad. Fecioara Maria este venerată de toți creștinii. • prez. ind. -ez. /<fr. vénérer, it. venerare, lat. venerari.

VENERÁ, venerez, vb. I. Tranz. A respecta în mod deosebit, a cinsti, a stima în cel mai înalt grad. Marinarii antichității venerau argonauții, ca pe adevărații precursori ai meșteșugului de a pluti cu pînze. C. PETRESCU, Î. I 15.

VENERÁ vb. I. tr. A arăta venerație față de cineva. [< fr. vénérer, it. venerare, cf. lat. venerari].

VENERÁ vb. tr. a arăta venerație față de cineva sau de ceva; a stima în cel mai înalt grad. (< fr. vénérer, lat. venerari)

A VENERÁ ~éz tranz. (ființe sau lucruri) A trata cu dragoste sau admirație exagerată; a respecta în mod deosebit; a adora; a idolatriza; a diviniza; a zeifica; a deifica. /<fr. vénérer, lat. venerari

venerà v. a avea venerațiune pentru cineva sau ceva.

*veneréz v. tr. (lat. véneror, -ári). Simt un adînc respect religios: a venera un binefăcător.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

veneráre s. f., g.-d. art. venerắrii; pl. venerắri

veneráre s. f., g.-d. art. venerării; pl. venerări

venerá (a ~) vb., ind. prez. 3 venereáză

venerá vb., ind. prez. 1 sg. veneréz, 3 sg. și pl. venereáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

arată toate definițiile

Intrare: venerare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • venerare
  • venerarea
plural
  • venerări
  • venerările
genitiv-dativ singular
  • venerări
  • venerării
plural
  • venerări
  • venerărilor
vocativ singular
plural
Intrare: venera
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • venera
  • venerare
  • venerat
  • veneratu‑
  • venerând
  • venerându‑
singular plural
  • venerea
  • venerați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • venerez
(să)
  • venerez
  • veneram
  • venerai
  • venerasem
a II-a (tu)
  • venerezi
(să)
  • venerezi
  • venerai
  • venerași
  • veneraseși
a III-a (el, ea)
  • venerea
(să)
  • venereze
  • venera
  • veneră
  • venerase
plural I (noi)
  • venerăm
(să)
  • venerăm
  • veneram
  • venerarăm
  • veneraserăm
  • venerasem
a II-a (voi)
  • venerați
(să)
  • venerați
  • venerați
  • venerarăți
  • veneraserăți
  • veneraseți
a III-a (ei, ele)
  • venerea
(să)
  • venereze
  • venerau
  • venera
  • veneraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

venerare

etimologie:

  • vezi venera
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

venera

etimologie: