3 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

velura vt [At: NOM. MIN. I, 382 / Pzi: ~rez / E: velur] (În industria pielăriei) A scămoșa o piele pe una din fețe pentru a-i da aspect de catifea.

velura vb. I. tr. (ind. piel.; compl. indică piei) A scămoșa pe una din fețe pentru a-i da aspect de catifea. • prez. ind. -ez. /velur + -a.

VELÚR s. n. 1. Catifea. ♦ Țesătură din lână de calitate superioară, supusă unor procese tehnologice, datorită cărora capătă aspect de catifea. 2. Piele tăbăcită de taurine, scămoșată pe una dintre părți și folosită mai ales pentru fețe de încălțăminte. [Var.: (înv.) velúră s. f.] – Din fr. velours.

VELÚRĂ s. f. v. velur.

velur sn [At: STAMATI, D. / V: (rar) ~liur, (înv) sf / Pl: ~uri / E: fr velours] 1 Catifea (1). 2 (Lpl) Sorturi de velur (1). 3 Stofă de lână de calitate superioară cu aspect de velur (1), obținută prin procedee tehnologice speciale, folosită mai ales la confecționarea paltoanelor pentru femei. 4 Piele tăbăcită, mai ales de taurine, scămoșată pe una din fețe, care se folosește, de obicei, la confecționarea încălțămintei fine.

velur s.n. 1 (text.) Țesătură de mătase, de lînă, de bumbac etc., care prezintă pe față fire dese cu lungimea mai mică de 1 mm, perpendiculare pe suprafața țesăturii; catifea. ♦ (la pl.) Feluri, sorturi din această țesătură. 2 Stofă de lînă, de calitate superioară, cu aspect catifelat, obținută prin procedee speciale, folosită mai ales la confecționarea paltoanelor. 3 Piele de taurine tinere, tăbăcită, șlefuită pe partea cărnoasă și scămoșată fin pe partea opusă, folosită la confecționarea unor obiecte de încălțăminte, de îmbrăcăminte, de marochinărie. • pl. – uri. și (înv.) velură s.f. /<fr. velours; cf. lat. villōsus, -a, -um „acoperit de păr”.

VELÚR, s. n. 1. Catifea. ♦ Țesătură din lână de calitate superioară, supusă unor procese tehnologice, datorită cărora capătă aspect de catifea. 2. Piele tăbăcită de taurine, scămoșată pe una dintre părți și folosită mai ales pentru fețe de încălțăminte. [Var.: (înv.) velúră s. f.] – Din fr. velours.

VELÚR s. n. (Franțuzism) Catifea. Raluca poartă în portret. un veșmînt somptuos de atlas sau velur. CĂLINESCU, E. 29. ◊ (Metaforic; atestat în forma velură) Ochii săi ardeau în umbra stufoaselor ei gene de velură. BOLINTINEANU, O. 373. ♦ Țesătură de lînă de calitate superioară, cu aspect de catifea. – Variantă: (învechit) velúră s. f.

VELÚR s.n. 1. Catifea. ♦ Țesătură de lână cu aspect de catifea. 2. Piele groasă catifelată, din care se confecționează fețe de pantofi, poșete etc. [< fr. velours, cf. lat. villosus – acoperit cu păr].

VELÚR s. n. 1. catifea. ◊ țesătură de lână cu aspect de catifea. 2. piele groasă catifelată, din care se confecționează fețe de pantofi, poșete etc. (< fr. velours)

VELÚR n. 1) Țesătură de lână, care, în urma unor procese tehnologice, capătă aspect de catifea. 2) Piele de calitate superioară, cu fața scămoasă, folosită la confecționarea încălțămintei și a unor articole de galanterie. /<fr. velours


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

velurá vb., ind. prez. 1 sg. veluréz, 3 sg. și pl. velureáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VELUR s. catifea, (înv. și reg.) mancister, (Transilv.) barșon, (prin Munt. și Mold.) pluș, (Transilv. și Ban.) somot, (înv.) urșinic. (Haină de ~.)

Intrare: velura
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • velura
  • velurare
  • velurat
  • veluratu‑
  • velurând
  • velurându‑
singular plural
  • velurea
  • velurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • velurez
(să)
  • velurez
  • veluram
  • velurai
  • velurasem
a II-a (tu)
  • velurezi
(să)
  • velurezi
  • velurai
  • velurași
  • veluraseși
a III-a (el, ea)
  • velurea
(să)
  • velureze
  • velura
  • velură
  • velurase
plural I (noi)
  • velurăm
(să)
  • velurăm
  • veluram
  • velurarăm
  • veluraserăm
  • velurasem
a II-a (voi)
  • velurați
(să)
  • velurați
  • velurați
  • velurarăți
  • veluraserăți
  • veluraseți
a III-a (ei, ele)
  • velurea
(să)
  • velureze
  • velurau
  • velura
  • veluraseră
Intrare: velur
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • velur
  • velurul
  • veluru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • velur
  • velurului
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • velu
  • velura
plural
genitiv-dativ singular
  • veluri
  • velurii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: velură
velură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

velur velură

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • Raluca poartă în portret... un veșmînt somptuos de atlas sau velur. CĂLINESCU, E. 29.
      surse: DLRLC
    • metaforic Ochii săi ardeau în umbra stufoaselor ei gene de velură. BOLINTINEANU, O. 373.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Țesătură din lână de calitate superioară, supusă unor procese tehnologice, datorită cărora capătă aspect de catifea.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Piele tăbăcită de taurine, scămoșată pe una dintre părți și folosită mai ales pentru fețe de încălțăminte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: