12 definiții pentru velur velură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VELÚR s. n. 1. Catifea. ♦ Țesătură din lână de calitate superioară, supusă unor procese tehnologice, datorită cărora capătă aspect de catifea. 2. Piele tăbăcită de taurine, scămoșată pe una dintre părți și folosită mai ales pentru fețe de încălțăminte. [Var.: (înv.) velúră s. f.] – Din fr. velours.

VELÚR, s. n. 1. Catifea. ♦ Țesătură din lână de calitate superioară, supusă unor procese tehnologice, datorită cărora capătă aspect de catifea. 2. Piele tăbăcită de taurine, scămoșată pe una dintre părți și folosită mai ales pentru fețe de încălțăminte. [Var.: (înv.) velúră s. f.] – Din fr. velours.

VELÚR s. n. (Franțuzism) Catifea. Raluca poartă în portret. un veșmînt somptuos de atlas sau velur. CĂLINESCU, E. 29. ◊ (Metaforic; atestat în forma velură) Ochii săi ardeau în umbra stufoaselor ei gene de velură. BOLINTINEANU, O. 373. ♦ Țesătură de lînă de calitate superioară, cu aspect de catifea. – Variantă: (învechit) velúră s. f.

VELÚR s.n. 1. Catifea. ♦ Țesătură de lână cu aspect de catifea. 2. Piele groasă catifelată, din care se confecționează fețe de pantofi, poșete etc. [< fr. velours, cf. lat. villosus – acoperit cu păr].

VELÚR s. n. 1. catifea. ◊ țesătură de lână cu aspect de catifea. 2. piele groasă catifelată, din care se confecționează fețe de pantofi, poșete etc. (< fr. velours)

VELÚR n. 1) Țesătură de lână, care, în urma unor procese tehnologice, capătă aspect de catifea. 2) Piele de calitate superioară, cu fața scămoasă, folosită la confecționarea încălțămintei și a unor articole de galanterie. /<fr. velours

VELÚRĂ s. f. v. velur.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VELUR s. catifea, (înv. și reg.) mancister, (Transilv.) barșon, (prin Munt. și Mold.) pluș, (Transilv. și Ban.) somot, (înv.) urșinic. (Haină de ~.)

Intrare: velur
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • velur
  • velurul
  • veluru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • velur
  • velurului
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • velu
  • velura
plural
genitiv-dativ singular
  • veluri
  • velurii
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

velur velură

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Raluca poartă în portret... un veșmînt somptuos de atlas sau velur. CĂLINESCU, E. 29.
      surse: DLRLC
    • metaforic Ochii săi ardeau în umbra stufoaselor ei gene de velură. BOLINTINEANU, O. 373.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Țesătură din lână de calitate superioară, supusă unor procese tehnologice, datorită cărora capătă aspect de catifea.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Piele tăbăcită de taurine, scămoșată pe una dintre părți și folosită mai ales pentru fețe de încălțăminte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: