VELUR s. n. 1. Catifea. ♦ Țesătură din lână de calitate superioară, supusă unor procese tehnologice, datorită cărora capătă aspect de catifea. 2. Piele tăbăcită de taurine, scămoșată pe una dintre părți și folosită mai ales pentru fețe de încălțăminte. [Var.: (înv.) velură s. f.] – Din fr. velours.

velur sn [At: STAMATI, D. / V: (rar) ~liur, (înv) ~ă sf / Pl: ~uri / E: fr velours] 1 Catifea (1). 2 (Lpl) Sorturi de velur (1). 3 Stofă de lână de calitate superioară cu aspect de velur (1), obținută prin procedee tehnologice speciale, folosită mai ales la confecționarea paltoanelor pentru femei. 4 Piele tăbăcită, mai ales de taurine, scămoșată pe una din fețe, care se folosește, de obicei, la confecționarea încălțămintei fine.

velur s.n. 1 (text.) Țesătură de mătase, de lînă, de bumbac etc., care prezintă pe față fire dese cu lungimea mai mică de 1 mm, perpendiculare pe suprafața țesăturii; catifea. ♦ (la pl.) Feluri, sorturi din această țesătură. 2 Stofă de lînă, de calitate superioară, cu aspect catifelat, obținută prin procedee speciale, folosită mai ales la confecționarea paltoanelor. 3 Piele de taurine tinere, tăbăcită, șlefuită pe partea cărnoasă și scămoșată fin pe partea opusă, folosită la confecționarea unor obiecte de încălțăminte, de îmbrăcăminte, de marochinărie. • pl. – uri. și (înv.) velură s.f. /<fr. velours; cf. lat. villōsus, -a, -um „acoperit de păr”.

VELUR, s. n. 1. Catifea. ♦ Țesătură din lână de calitate superioară, supusă unor procese tehnologice, datorită cărora capătă aspect de catifea. 2. Piele tăbăcită de taurine, scămoșată pe una dintre părți și folosită mai ales pentru fețe de încălțăminte. [Var.: (înv.) velură s. f.] – Din fr. velours.

VELUR s. n. (Franțuzism) Catifea. Raluca poartă în portret. un veșmînt somptuos de atlas sau velur. CĂLINESCU, E. 29. ◊ (Metaforic; atestat în forma velură) Ochii săi ardeau în umbra stufoaselor ei gene de velură. BOLINTINEANU, O. 373. ♦ Țesătură de lînă de calitate superioară, cu aspect de catifea. – Variantă: (învechit) velură s. f.

VELUR s.n. 1. Catifea. ♦ Țesătură de lînă cu aspect de catifea. 2. Piele groasă catifelată, din care se confecționează fețe de pantofi, poșete etc. [< fr. velours, cf. lat. villosus – acoperit cu păr].

VELUR s. n. 1. catifea. ◊ țesătură de lână cu aspect de catifea. 2. piele groasă catifelată, din care se confecționează fețe de pantofi, poșete etc. (< fr. velours)

VELUR n. 1) Țesătură de lână, care, în urma unor procese tehnologice, capătă aspect de catifea. 2) Piele de calitate superioară, cu fața scămoasă, folosită la confecționarea încălțămintei și a unor articole de galanterie. /<fr. velours

veliur sn vz velur

velură sf vz velur

velură s.f. v. velur.

velur s. n.

velur s. n.

velur s. n.

velur

VELUR s. v. catifea.

VELUR s. catifea, (înv. și reg.) mancister, (Transilv.) barșon, (prin Munt. și Mold.) pluș, (Transilv. și Ban.) somot, (înv.) urșinic. (Haină de ~.)