VELUR s. n. (Franțuzism) Catifea. Raluca poartă în portret. un veșmînt somptuos de atlas sau velur. CĂLINESCU, E. 29. ◊ (Metaforic; atestat în forma velură) Ochii săi ardeau în umbra stufoaselor ei gene de velură. BOLINTINEANU, O. 373. ♦ Țesătură de lînă de calitate superioară, cu aspect de catifea. – Variantă: (învechit) velură s. f.