veghere sf [At: AMIRAS, LET. III, 161/36 / V: (înv) vig~ / Pl: ~ri / E: veghea] 1 (Rar; și, înv, în construcții cu verbele „a sta”, „a ședea”, de care se leagă prin pp „în”, „la”) Veghe (1). 2 (Înv) Avertizare (2). 3 (Înv) Învățătură de minte. 4 (Îvr; îs) Bună ~ Evlavie (2). 5-6 Veghe (8-9). 7 (Nob; îs) Lampă de ~ Lampă de veghe (10). 8 Veghe (11). 9 (Rar; lpl) Eforturi (1). 10 Atenție susținută. 11 Preocupare (pentru ...).

veghere s.f. 1 Faptul de a veghea; veghe, vegheat. 2 Pază, strajă. • pl. -i. /v. veghea.

VEGHERE, vegheri, s. f. Acțiunea de a veghea; veghe (1). Topită de veghere bunica toarce, toarce, Cu mințile p-aiurea, cătînd la foc pierdută. IOSIF, PATR. 11. Fețișoara ei palidă de veghere. EMINESCU, N. 59. S-au dus zilele babei și nopțile vegherii. ALECSANDRI, P. A. 117. ◊ Fig. Strașnica veghere-a vremii cu nimic n-o amăgești. După anii duși în neguri nu te mai uita cu jale. VLAHUȚĂ, O. A. I 34. ♦ (Rar) Pază, strajă; veghe (2). Dar cît va bate inima-n mine, Eu în veghere la luptă-oi sta. ALECSANDRI, P. A. 99.

veghere f. 1. acțiunea de a veghia; 2. starea celui ce veghiază; 3. fig. mare atențiune; 4. pl. silință mare și îndelungă la studii, la o producțiune a minții.

veghére f. Acțiunea de a veghea, de a nu dormi: nopțĭ de veghere.

veghea [At: COD. VOR². 16^r/9 / V: (înv) veghi / Pzi: ~ez, (înv) veghi / Cj și: (înv) să veghi / C-o și: 3 (îvr) vegheare / E: ml vigilare] 1 vt A ține sub observație Si: a păzi, a străjui. 2 vi A sta de pază. 3 vt (Îvr) A reține pe cineva. 4 vt (Îrg; d. Dumnezeu sau d. sfinți; adesea cu determinări introduse prin pp „de”) A apăra (de un rău, de o primejdie). 5 vt (Îrg; d. Dumnezeu sau d. sfinți; adesea cu determinări introduse prin pp „de”) A lua sub ocrotirea sa Si: a ocroti, a proteja. 6 vr (Înv; adesea cu determinări introduse prin pp „de”) A se feri¹ (de un rău, de o primejdie). 7-8 vtr(p) A fi (sau a face să fie) cu luare aminte (la ...). 9-10 vtr(p) A (se) învăța minte. 11 vt (Înv) A ține seama de ... 12-13 vtrm (Înv; îe) A(-i) (se) ~ voia (sau voie) (cuiva) A favoriza (pe cineva). 14-15 vtrm (Înv; îae) A avea (față de cineva) atitudine părtinitoare Si: a părtini. 16-17 vtr (Îvr; în construcții negative) A avea milă de... 18 vt (Înv) A respecta un precept religios. 19 vt (Îvr) A menține (în aceeași stare, în aceeași situație etc.) Si: a păstra. 20 vi A rămâne treaz (în mod intenționat) noaptea sau în orele în general consacrate somnului Si: (îvp ) a priveghea. 21 vt (Rar) A priveghea (un mort). 22 vt(a) A avea grijă de un bolnav, de un copil (mai ales în timpul nopții). 23 vi (Udp „asupra”, „la”, „peste”, „pentru”) A fi atent la... 24 vi (Udp „asupra”, „la”, „peste”, „pentru”) A se interesa în mod stăruitor de ceva sau cineva. 25 vi (Udp „asupra”, „la”, „peste”, „pentru”) A fi vigilent.

veghi³ v vz veghea

vighere sf vz veghere

veghea vb. I. I 1 intr. A rămîne treaz noaptea (sau o parte din noapte), a nu dormi în timpul nopții (destinat somnului). 2 tr., intr. A îngriji un bolnav, un copil (stînd noaptea la căpătîiul lui). 3 intr. (mai ales cu determ. introduse prin prep. „asupra”, „la”, „peste”, „pentru”) A fi atent la..., a se preocupa, a se interesa (în mod stăruitor) de...; a supraveghea. Și-a propus să vegheze asupra soartei lui (VIN.). II 1 tr. A ține sub observație, sub pază, sub control. O santinelă de noapte... veghează în tăcere mișcările unei tabere inamice (FIL.). ♦ (intr.) A sta de pază, de strajă. Să vegheze la post necontenit să nu se pomenească cu vreun atac prin surprindere (REBR.). ◊ Fig. O luntre aurită veghea pe undele limpezi ale lacului (EMIN.). 2 tr. (relig.; mai ales despre Dumnezeu) A apăra, a proteja, a feri de primejdii, de nenorociri; a lua sub protecția, sub ocrotirea sa. Tu, Doamne, hrănește-ne și veghie-ne (COR.). 3 refl., tr. (înv.) A (se) feri, a (se) apăra de... 4 tr. (înv.) A ține seama de..., a lua în considerație. ◊ Expr. A(-i) veghea voia (cuiva) ori (refl. impers.) a i se veghea voie (cuiva) = a favoriza, a avantaja pe cineva, a părtini. 5 tr. (relig.; compl. indică precepte, reguli etc.) A respecta, a ține, a nu încălca. Aceea este iubirea lui Dumnezeu cum porîncitele lui să veghem (COR.). • prez.ind. -ez. și (înv.) veghi vb. IV. /lat. vigilare.

vegheat¹ s.n. Veghere. Au obosit de atîta vegheat (STANCU). • /v. veghea.

vegheat², -ă adj. (înv.) 1 (despre oameni) Care este ținut sub observație, sub pază, sub control; păzit. 2 Care veghează; treaz; vigilent, precaut. 3 Voie vegheată = a) favorizare, avantajare, atitudine părtinitoare; b) rea intenție. • pl. -ți, -te. /v. veghea.

veghi vb. IV. v. veghea.

VEGHEA, veghez, vb. I. 1. Intranz. A sta noaptea treaz, a nu dormi în timpul nopții. Bătrîna care veghea bună parte din noapte, așteptînd utrenia, se odihnea. GALACTION, O. I 321. Singur eu veghez în noapte, Ploaia cîntă tot mai tare. TOPÎRCEANU, B. 74. Fig. În fereastra bătrînalui conac veghea aceeași lumină sfioasă. REBREANU, R. II 207. Felinarele pustii veghează la colțuri și rareori, în lumina murdară, își arată chipul muncitori întîrziați. DUNĂREANU, CH. 107. Și țintirimul singur cu strîmbe cruci veghează, O cucuvaie sură pe una se așază. EMINESCU, O. I 69. ♦ (Popular) A sta treaz cu gîndul la cineva sau la ceva. Să-l văd seara ce cinează Și la ochii cui veghează. HODOȘ, P. P. 58. 2. Tranz. A îngriji un bolnav (stînd la căpătîiul lui). Bătrîna o veghease și se rugase. GALACTION, O. I 321. Zi și noapte l-a vegheat, Perne albe i-a mutat, Cînd la cap, cînd la picioare. ALECSANDRI, P. P. 112. ◊ (În construcții figurate) Numai focurile înalte ale conacelor și hambarelor vegheau somnul cîmpiei. DUMITRIU, B. F. 62. 3. Tranz. A păzi, a sta de pază, a străjui. Oile umblau îmbulzite la vale, cu cîinii veghindu-le cu urechile ciulite. DUMITRIU, N. 199. ◊ Intranz. Adorm și ea la capu-mi surîde și veghează. EMINESCU, O. IV 82. Precum veghează o mamă bună Lîngă copilul ce-i adormit. ALECSANDRI, T. I 341. ♦ A supraveghea o activitate. Dănilă... veghea mulsul caprelor. GALACTION, O. I 158.

A VEGHEA ~ez 1. intranz. A sta treaz în timpul nopții din motive diferite. 2. tranz. 1) (bolnavi) A avea în grijă stând noaptea la căpătâi. 2) (persoane, bunuri materiale) A ține în veghe; a păzi; a străjui. 3) A avea în pază; a lua sub ocrotire; a ocroti; a păzi; a proteja; a apăra; a supraveghea. /<lat. vigilare

veghià v. 1. a nu dormi noaptea (sau o parte a nopții), a rămânea treaz: a veghea târziu; 2. a fi de pază; 3. fig. a lua seama, a fi cu luare aminte. [Lat. VIGILARE].

veghéz și (vechĭ) veghĭ, a -gheá v. tr. (lat. vigĭlo, vigĭlare, it. vegliare, vegghiare, pv. velhar, fr. veiller. V. pri- și supra-veghez). Vechĭ. Păzesc, protejez: Doamne, veghe-ne (= veghează-ne!). A veghea voĭa (saŭ fața cuĭva), a-ĭ face pe plac, a-l favoriza, a-l părtini. Azĭ. V. intr. Păzesc, priveghez. Staŭ deștept, nu dorm (după fr.). V. refl. L. V. Mă feresc, mă păzesc. Să nu să veghe ochĭul tăŭ pre el (Bibl. 1688), să nu vegheze pentru el, asupra luĭ.

veghere s. f., g.-d. art. vegherii; pl. vegheri

veghere s. f., g.-d. art. vegherii; pl. vegheri

veghere s. f., g.-d. art. vegherii; pl. vegheri

veghea (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. veghez, 3 veghează, 1 pl. veghem; conj. prez. 1 sg. să veghez, 3 să vegheze; ger. veghind corectat(ă)

veghea (a ~) vb., ind. prez. 3 veghează, 1 pl. veghem, 2 pl. vegheați; conj. prez. 3 să vegheze; ger. veghind; part. vegheat

veghea vb., ind. prez. 1 sg. veghez, 3 sg. și pl. veghează 1 pl. veghem, 2 pl. vegheați; conj. prez. 3 sg. și pl. vegheze; ger. veghind; part. vegheat

veghea (ind. prez. 3 sg. și pl. veghează, 1 pl. veghem, part. vegheat)

veghez, -ghiază 3, -gheze 3 conj., -ghiam 1 imp., -ghere inf. s., -ghetor adj. v.

VEGHERE s. 1. v. păzire. 2. v. pază.

VEGHERE s. v. atenție, băgare de seamă, circumspecție, grijă, luare-aminte, nesomn, precauție, prevedere, prudență, trezie, veghe.

veghere s. v. ATENȚIE. BĂGARE DE SEAMĂ. CIRCUMSPECȚIE. GRIJĂ. LUARE-AMINTE. NESOMN. PRECAUȚIE. PREVEDERE. PRUDENȚĂ. TREZIE. VEGHE.

VEGHERE s. 1. păzire, străjuire, supraveghere. (~ porților cetății.) 2. pază, strajă, străjuire, supraveghere, veghe, (rar) păzit, priveghi, (înv. și pop.) priveghere, (reg.) păzeală, (înv.) nazirie, păzire. (Serviciul de ~.)

VEGHEA vb. 1. v. păzi. 2. a păzi, (înv.) a socoti. (L-a ~ toată noaptea.) 3. a supraveghea, (înv.) a surveghea. (A ~ mersul lucrărilor pe șantier.)

VEGHEA vb. v. apăra, feri, ocroti, păzi, proteja, respecta, ține.

VEGHEA vb. 1. a păzi, a străjui, a supraveghea, (înv. și pop.) a priveghea. (A ~ poarta cetății.) 2. a păzi, (înv.) a socoti. (L-a ~ toată noaptea.) 3. a supraveghea, (înv.) a surveghea. (A ~ mersul lucrărilor pe șantier.)

veghea vb. v. APĂRA. FERI. OCROTI. PĂZI. PROTEJA. RESPECTA. ȚINE.

A veghea ≠ a dormi

veghia (-ghez, -at), vb. – 1. A nu dormi, a sta treaz. – 2. A păzi. – 3. (Refl., înv.) A-și da silința, a face ceva cu grijă. – Mr. avegl’u, aviglare, megl. viglu, viglari, istr. veglu. Lat. vĭgĭlāre (Pușcariu 1871; Skok, Miscell. Schuchardt, 1281; REW 9326), cf. v. it. vegghiare, prov. velhar, fr. veiller, cat. vetllar, sp. velar. – Der. veghe, s. f. (trezie; șezătoare; priveghi, rugăciuni publice; cart, a patra parte a nopții corespunzînd rondului unei santinele); veghetor, adj. (care veghează); supraveghia, vb. (a păzi), după fr. surveiller; supraveghetor, s. m. (persoană care supraveghează, inspector); înveghia, vb. (Mold., a-și da silința, a veghea), pe care Pușcariu, Dacor., VII, 123 și DAR, îl consideră drept der. din lat. invĭgĭlāre. Cf. priveghia.

Caveant consules (lat. „Consulii să vegheze!”) – Sînt primele două cuvinte din formula latină, cu care, în momente grele, senatul roman îi învestea pe consuli cu puteri dictatoriale. Formula sună în întregime așa: Caveant consules ne quid detrimenti respublica capiat (să vegheze consulii ca nici un prejudiciu să nu fie adus republicii). Literatura, publicistica, vorbirea curentă n-au reținut decît primele două cuvinte care sînt întrebuințate la modul grav și serios, ca un semnal de alarmă, dar uneori sînt folosite și în glumă, spre a trezi atenția cuiva. IST.