3 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÁIET, vaiete, s. n. Strigăt, geamăt de durere, de jale, de suferință; plânset, vaier. – Din văita (derivat regresiv).

VÁIET, vaiete, s. n. Strigăt, geamăt de durere, de jale, de suferință; plânset, vaier. – Din văita (derivat regresiv).

vaiet sn [At: VARLAAM, C. 284 / V: (reg) vait (Pl: ~uri), văi~ / Pl: ~e / E: pvb văita] 1 Geamăt al omului prin care se exprimă durerea, suferința, jalea etc. Si: vaier1 (1), (Mol) vaicăr (1), (Ban) vaietec (1). 2 Succesiune de cuvinte prin care cineva își exprimă durerea, suferința, nemulțumirea etc. Si: vaier1 (2), (Mol) vaicăr (2), (Ban) vaietec (2). 3 Suferință. 4 (Trs) Bocet (de înmormântare). 5 (Pan) Sunet tânguitor (și prelung) scos de unele păsări sau animale. 6 (Fig) Zgomot prelung, tânguitor, produs de ape, de vânt etc. Si: vaier1 (4). 7 (Fig) Sunet tânguitor, prelung produs de unele instrumente muzicale.

VÁIET, vaiete, s. n. Strigăt, geamăt de durere, de suferință; tînguire, bocet; vaier. Și-i răspundeau vaietele și strigătele de ajutor: – Măi fraților. îndurați-vă. CAMILAR, N. I 55. Din cîmpul mohorît și înecat, venea un vaiet de dihanie rănită. GALACTION, O. I 379. Zbierat, răget, țipet, vaiet, mii de glasuri spăimîntate Se ridică de prin codri, de pe dealuri, de prin sate. ALECSANDRI, P. III 14. ◊ Fig. Ce chiot, ce vaiet în toamnă... Și codrul sălbatic vuiește. BACOVIA, O. 28. Și dintre tei, Un vaiet lin de clopoței Suspin-abia ca-n vis. ARGHEZI, V. 71. Vaietele cîntecului de-afară i se jăluiau în urechi din ce în ce mai sfîșîeioare. VLAHUȚĂ, N. 111.

vaiet n. acțiunea de a se văieta.

2) váĭet (mă) și (maĭ des) vaĭt, a v. refl. (d. vaĭ; alb. vaĭtónĭ). Scot strigăte de durere saŭ de întristare: plîngea și se văita că nu maĭ poate suferi. – Și mă vaĭer, a se văĭera (după șuĭer) la Barac. Dos. și’n P. P.

1) váĭet n., pl. e (d. vaĭ). Lamentațiune, strigăt de durere saŭ de întristare: vaĭetele uneĭ mame căreĭa ĭ-a murit copilu. – La Al. și Em. vaĭer (după șuĭer).

VĂIETÁ vb. I v. văita.

VĂITÁ, vait, vb. I. Refl. A scoate vaiete, a geme de durere, de jale; a se tângui, a se lamenta, a se văiera. ♦ (Despre unele păsări și animale) A scoate sunete, țipete tânguitoare și prelungi. Tranz. A plânge, a compătimi pe cineva. ♦ Refl. A-și exprima (în cuvinte) necazul, nemulțumirea, durerea. [Var.: văietá vb. I] – Din vai.

văita [At: PRAV. 211 / V: văieta (Pzi și: 6, înv, vaiet), (reg) voieta / Pzi: vait / E: vai1] 1 vr (D. oameni) A scoate strigăte (prelungi), gemete (din cauza unei dureri, a unei suferințe etc.) Si: a se tângui, (pop) a se mișeli, (îrg) a se olecăi, a se văiera (1), (înv) a se ruguci1, (reg) a se văina (1), a se văităra (1), a se vălăcăi (1). 2 vr A-și exprima prin cuvinte durerea, suferința, nemulțumirea etc. Si: a se căina (1), a se jelui, a se lamenta, a se plânge, a se tângui, (pop) a se mișeli, (îrg) a se olecăi, a se văiera, (înv) a se ruguci1, (reg) a se văina (2), a se văităra (2), a se vălăcăi (2). 3 vt (Reg) A boci (7) un mort Si: a jeli. 4 vt (Pop) A compătimi (1) pe cineva. 5 vr (Pan; d. păsări sau animale) A emite sunete tânguitoare (și prelungi). 6 vr (Fig; d. vânt, ape etc.) A produce zgomote prelungi și tânguitoare. 7 vr (Fig; d. unele instrumente muzicale, d. clopote) A produce sunete triste, tânguitoare.

VĂITÁ, váit, vb. I. Refl. A scoate vaiete, a geme de durere, de jale; a se tângui, a se lamenta, a se văiera. ♦ (Despre animale) A scoate sunete sinistre, lugubre. ♦ Tranz. A plânge, a compătimi pe cineva. ♦ Refl. A-și exprima (în cuvinte) necazul, nemulțumirea, durerea. [Var.: văietá vb. I] – Din vai.

VĂITÁ, vait, vb. I. Refl. (Și în forma văieta) A scoate vaiete; a striga, a plînge, a se tîngui (de durere); a se văiera. Avramicu se văita, cu mînile la tîmple. SADOVEANU, O. VII 79. Am fost amărît și m-am văitat, am rupt cu dinții scîndură hambarului. POPA, V. 313. De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet. EMINESCU, O. I 199. Ah! ziceau ei văietîndu-se: sîntem pierduți. DRĂGHICI, R. 10. ◊ Fig. Afară, vînturile sfîrșitului de toamnă se văitau în livezile urcate, bubuiau, se mai ogoiau. SADOVEANU, O. I 330. Și, ca orgă colosală, geme tot,se vaită tot. MACEDONSKI, O. I 162. ♦ (Despre animale) A scoate sunete sinistre, lugubre; a urla. Auzi prin beznă lupii cum se văietă? BENIUC, V. 39. ♦ Tranz. A compătimi pe cineva. Nu te vait eu pe tine. – Variantă: văietá, váiet, vb. I.

A SE VĂITÁ mă váit intranz. A-și exprima jalea sau durerea prin cuvinte sau prin strigăte; a scoate vaiete; a se tângui; a se văicărui; a se lamenta. /Din vai

A VĂITÁ váit tranz. (persoane) A regreta cu îndurerare; a compătimi; a plânge. [Sil. vă-i-; Var. a văieta] /Din vai

văietà v. a-și exprima durerea cu glasul jelitor: plânge și se văietă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arată toate definițiile

Intrare: vaiet
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vaiet
  • vaietul
  • vaietu‑
plural
  • vaiete
  • vaietele
genitiv-dativ singular
  • vaiet
  • vaietului
plural
  • vaiete
  • vaietelor
vocativ singular
plural
Intrare: văiet
văiet
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: văita
  • silabație: văi-ta
verb (VT43)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • văita
  • văitare
  • văitat
  • văitatu‑
  • văitând
  • văitându‑
singular plural
  • vaită
  • văitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vait
(să)
  • vait
  • văitam
  • văitai
  • văitasem
a II-a (tu)
  • vaiți
(să)
  • vaiți
  • văitai
  • văitași
  • văitaseși
a III-a (el, ea)
  • vaită
(să)
  • vaite
  • văita
  • văită
  • văitase
plural I (noi)
  • văităm
(să)
  • văităm
  • văitam
  • văitarăm
  • văitaserăm
  • văitasem
a II-a (voi)
  • văitați
(să)
  • văitați
  • văitați
  • văitarăți
  • văitaserăți
  • văitaseți
a III-a (ei, ele)
  • vaită
(să)
  • vaite
  • văitau
  • văita
  • văitaseră
verb (VT45)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • văieta
  • văietare
  • văietat
  • văietatu‑
  • văietând
  • văietându‑
singular plural
  • vaietă
  • văietați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vaiet
(să)
  • vaiet
  • văietam
  • văietai
  • văietasem
a II-a (tu)
  • vaieți
(să)
  • vaieți
  • văietai
  • văietași
  • văietaseși
a III-a (el, ea)
  • vaietă
(să)
  • vaiete
  • văieta
  • văietă
  • văietase
plural I (noi)
  • văietăm
(să)
  • văietăm
  • văietam
  • văietarăm
  • văietaserăm
  • văietasem
a II-a (voi)
  • văietați
(să)
  • văietați
  • văietați
  • văietarăți
  • văietaserăți
  • văietaseți
a III-a (ei, ele)
  • vaietă
(să)
  • vaiete
  • văietau
  • văieta
  • văietaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vaiet

  • 1. Geamăt de durere, de jale, de suferință.
    exemple
    • Și-i răspundeau vaietele și strigătele de ajutor: – Măi fraților... îndurați-vă. CAMILAR, N. I 55.
      surse: DLRLC
    • Din cîmpul mohorît și înecat, venea un vaiet de dihanie rănită. GALACTION, O. I 379.
      surse: DLRLC
    • Zbierăt, răget, țipet, vaiet, mii de glasuri spăimîntate Se ridică de prin codri, de pe dealuri, de prin sate. ALECSANDRI, P. III 14.
      surse: DLRLC
    • figurat Ce chiot, ce vaiet în toamnă... Și codrul sălbatic vuiește. BACOVIA, O. 28.
      surse: DLRLC
    • figurat Și dintre tei, Un vaiet lin de clopoței Suspin-abia ca-n vis. ARGHEZI, V. 71.
      surse: DLRLC
    • figurat Vaietele cîntecului de-afară i se jăluiau în urechi din ce în ce mai sfîșietoare. VLAHUȚĂ, N. 111.
      surse: DLRLC

etimologie:

văita văieta

  • 1. A scoate vaiete, a geme de durere, de jale; a se tângui, a se lamenta, a se văiera.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: plânge striga 6 exemple
    exemple
    • Avramicu se văita, cu mînile la tîmple. SADOVEANU, O. VII 79.
      surse: DLRLC
    • Am fost amărît și m-am văitat, am rupt cu dinții scîndura hambarului. POPA, V. 313.
      surse: DLRLC
    • De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet. EMINESCU, O. I 199.
      surse: DLRLC
    • Ah! ziceau ei văietîndu-se: sîntem pierduți. DRĂGHICI, R. 10.
      surse: DLRLC
    • figurat Afară, vînturile sfîrșitului de toamnă se văitau în livezile uscate, bubuiau, se mai ogoiau. SADOVEANU, O. I 330.
      surse: DLRLC
    • Și, ca orgă colosală, geme tot, – se vaită tot. MACEDONSKI, O. I 162.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre unele păsări și animale) A scoate sunete, țipete tânguitoare și prelungi.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: urla (urlet) un exemplu
      exemple
      • Auzi prin beznă lupii cum se văietă? BENIUC, V. 39.
        surse: DLRLC
    • 1.2. tranzitiv A plânge, a compătimi pe cineva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: compătimi plânge un exemplu
      exemple
      • Nu te vait eu pe tine.
        surse: DLRLC
    • 1.3. reflexiv A-și exprima (în cuvinte) necazul, nemulțumirea, durerea.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • vai
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX