4 intrări

31 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VĂRUÍT1 s. n. Văruire. – V. vărui.

VĂRUÍT1 s. n. Văruire. – V. vărui.

VĂRUÍT2, -Ă, văruiți, -te, adj. Pe care s-a aplicat un strat de lapte de var (cu unele adaosuri); spoit. – V. vărui.

VĂRUÍT2, -Ă, văruiți, -te, adj. Pe care s-a aplicat un strat de lapte de var (cu unele adaosuri); spoit. – V. vărui.

văruit2, ~ă a [At: COD. VOR2. 23v/10 / Pl: ~iți, ~e / E: vărui1] 1 (D. suprafețe tencuite ori lipite ale unor elemente de construcție sau, pex, d. încăperi, clădiri etc.) Acoperit cu un strat (subțire) de lapte de var2 Si: spoit2, (reg) muruit. 2 (În textele religioase; îe) (A fi) mormânt (sau perete) ~ Se spune despre cineva sau despre ceva care produce (sau caută să producă) o impresie favorabilă, ascunzându-se sub aparențe înșelătoare. 4 (Fam; gmț; dep; d. femei) Pudrat în mod exagerat.

văruit1 sns [At: MANOLESCU, I. 32 / E: vărui1] Văruire.

VĂRUÍT, -Ă, văruiți, -te, adj. Dat cu var; spoit cu var. Eleonora ieșise într-un tîrziu din odăița strîmtă, văruită. DUMITRIU, N. 73. La căsuța văruită Numai cetini legănate, La căsuța văruită, Murgul din copită bate. CERNA, P. 138. Străzile erau curate și casele văruite. VLAHUȚĂ, O. A. M. 14.

VĂRUÍ, văruiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi o suprafață tencuită, lipită etc. a unui element de construcție cu un strat subțire de lapte de var (cu unele adaosuri); a spoi. – Var + suf. -ui.

VĂRUÍ, văruiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi o suprafață tencuită, lipită etc. a unui element de construcție cu un strat subțire de lapte de var (cu unele adaosuri); a spoi. – Var + suf. -ui.

vărui2 vt [At: ALECSANDRI, T. I, 396 / V: ver~ / Pzi: ~esc / E: văr + -ui] (Îvr; fam) A i se adresa cuiva cu apelativul „vere”.

vărui1 [At: CANTEMIR, I. I. I, 147 / Pzi: ~esc, (reg) vărui / E: var2 + -ui] 1 vt(a) (C. i. suprafețe tencuite2 ori lipite ale unor elemente de construcție sau, pex, încăperi, clădiri etc.) A acoperi cu un strat subțire de lapte de var2 (cu unele adaosuri) Si: a spoi, (reg) a meseli, a pămătuși. 2 vt(a) (Reg; c. i. pereți sau, pex, încăperi, case etc.) A humui (1). 3 vr (Fam; gmț; dep; d. femei) A se pudra în mod exagerat.

VĂRUÍ1, văruiesc, vb. IV. Tranz. (Neobișnuit) A se adresa cuiva cu titlul de «vere». (Atestat în forma verui) La mulți ani, vere Alecule.Să trăiești, arhon bane! (În parte) Prea mă veruiește banul! ALECSANDRI, la TDRG. – Variantă: veruí vb. IV.

VĂRUÍ2, văruiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi (pereții) cu un strat subțire de lapte de var; a spoi cu var. Umbra sa... era cenușie pe peretele văruit prea demult. DUMITRIU, V. E. 44. Drumul mare-aș vărui Cu var de cel mai mărunt. HODOȘ, P. P. 59.

VERUÍ vb. IV. v. vărui1.

A VĂRUÍ ~iésc tranz. (pereții, tavanul etc.) A acoperi cu lapte de var. /var + suf. ~ui

văruĭésc v. tr. (d. var). Spoĭesc cu var: casă văruită. V. muruĭesc.

veruĭésc v. tr. (d. văr, verĭ). Fam. Rar. Chem cu epitetu de „văr”.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

văruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văruiésc, imperf. 3 sg. văruiá; conj. prez. 3 să văruiáscă

arată toate definițiile

Intrare: văruit (adj.)
văruit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • văruit
  • văruitul
  • văruitu‑
  • vărui
  • văruita
plural
  • văruiți
  • văruiții
  • văruite
  • văruitele
genitiv-dativ singular
  • văruit
  • văruitului
  • văruite
  • văruitei
plural
  • văruiți
  • văruiților
  • văruite
  • văruitelor
vocativ singular
plural
Intrare: văruit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • văruit
  • văruitul
  • văruitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • văruit
  • văruitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: vărui (apela)
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vărui
  • văruire
  • văruit
  • văruitu‑
  • văruind
  • văruindu‑
singular plural
  • văruiește
  • văruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • văruiesc
(să)
  • văruiesc
  • văruiam
  • văruii
  • văruisem
a II-a (tu)
  • văruiești
(să)
  • văruiești
  • văruiai
  • văruiși
  • văruiseși
a III-a (el, ea)
  • văruiește
(să)
  • văruiască
  • văruia
  • vărui
  • văruise
plural I (noi)
  • văruim
(să)
  • văruim
  • văruiam
  • văruirăm
  • văruiserăm
  • văruisem
a II-a (voi)
  • văruiți
(să)
  • văruiți
  • văruiați
  • văruirăți
  • văruiserăți
  • văruiseți
a III-a (ei, ele)
  • văruiesc
(să)
  • văruiască
  • văruiau
  • vărui
  • văruiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • verui
  • veruire
  • veruit
  • veruitu‑
  • veruind
  • veruindu‑
singular plural
  • veruiește
  • veruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • veruiesc
(să)
  • veruiesc
  • veruiam
  • veruii
  • veruisem
a II-a (tu)
  • veruiești
(să)
  • veruiești
  • veruiai
  • veruiși
  • veruiseși
a III-a (el, ea)
  • veruiește
(să)
  • veruiască
  • veruia
  • verui
  • veruise
plural I (noi)
  • veruim
(să)
  • veruim
  • veruiam
  • veruirăm
  • veruiserăm
  • veruisem
a II-a (voi)
  • veruiți
(să)
  • veruiți
  • veruiați
  • veruirăți
  • veruiserăți
  • veruiseți
a III-a (ei, ele)
  • veruiesc
(să)
  • veruiască
  • veruiau
  • verui
  • veruiseră
Intrare: vărui (spoi)
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vărui
  • văruire
  • văruit
  • văruitu‑
  • văruind
  • văruindu‑
singular plural
  • văruiește
  • văruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • văruiesc
(să)
  • văruiesc
  • văruiam
  • văruii
  • văruisem
a II-a (tu)
  • văruiești
(să)
  • văruiești
  • văruiai
  • văruiși
  • văruiseși
a III-a (el, ea)
  • văruiește
(să)
  • văruiască
  • văruia
  • vărui
  • văruise
plural I (noi)
  • văruim
(să)
  • văruim
  • văruiam
  • văruirăm
  • văruiserăm
  • văruisem
a II-a (voi)
  • văruiți
(să)
  • văruiți
  • văruiați
  • văruirăți
  • văruiserăți
  • văruiseți
a III-a (ei, ele)
  • văruiesc
(să)
  • văruiască
  • văruiau
  • vărui
  • văruiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

văruit (adj.)

  • 1. Pe care s-a aplicat un strat de lapte de var (cu unele adaosuri).
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: muruit spoit (adj.) 3 exemple
    exemple
    • Eleonora ieșise într-un tîrziu din odăița strîmtă, văruită. DUMITRIU, N. 73.
      surse: DLRLC
    • La căsuța văruită Numai cetini legănate, La căsuța văruită, Murgul din copită bate. CERNA, P. 138.
      surse: DLRLC
    • Străzile erau curate și casele văruite. VLAHUȚĂ, O. A. M. 14.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi vărui
    surse: DEX '98 DEX '09

văruit (s.n.)

etimologie:

  • vezi vărui
    surse: DEX '98 DEX '09

vărui (apela) verui

  • 1. neobișnuit A se adresa cuiva cu titlul de «vere».
    surse: DLRLC un exemplu
    exemple
    • La mulți ani, vere Alecule. – Să trăiești, arhon bane! (În parte) Prea mă veruiește banul! ALECSANDRI, la TDRG.
      surse: DLRLC

etimologie:

vărui (spoi)

  • 1. A acoperi o suprafață tencuită, lipită etc. a unui element de construcție cu un strat subțire de lapte de var (cu unele adaosuri).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: spoi 2 exemple
    exemple
    • Umbra sa... era cenușie pe peretele văruit prea demult. DUMITRIU, V. E. 44.
      surse: DLRLC
    • Drumul mare-aș vărui Cu var de cel mai mărunt. HODOȘ, P. P. 59.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Var + sufix -ui.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX