văruit², ~ă a [At: COD. VOR². 23^v/10 / Pl: ~iți, ~e / E: vărui¹] 1 (D. suprafețe tencuite ori lipite ale unor elemente de construcție sau, pex, d. încăperi, clădiri etc.) Acoperit cu un strat (subțire) de lapte de var² Si: spoit², (reg) muruit. 2 (În textele religioase; îe) (A fi) mormânt (sau perete) ~ Se spune despre cineva sau despre ceva care produce (sau caută să producă) o impresie favorabilă, ascunzându-se sub aparențe înșelătoare. 4 (Fam; gmț; dep; d. femei) Pudrat în mod exagerat.

văruit¹ sns [At: MANOLESCU, I. 32 / E: vărui¹] Văruire.

văruit¹ s.n. Văruire. • /v. vărui.

văruit², -ă adj. (despre suprafețe tencuite, lipite etc. ale unui element de construcție) Pe care s-a aplicat un strat de lapte de var (cu unele adaosuri); spoit. ◊ Expr. (A fi) mormînt (sau perete) văruit, se spune despre cineva sau ceva care produce o impresie favorabilă, ascunzîndu-se sub o înfățișare, o aparență înșelătoare. ◊ (fam., glum.; despre femei) Care s-a pudrat în mod exagerat. • pl. -ți, -te. /v. vărui.

VĂRUIT, -Ă, văruiți, -te, adj. Dat cu var; spoit cu var. Eleonora ieșise într-un tîrziu din odăița strîmtă, văruită. DUMITRIU, N. 73. La căsuța văruită Numai cetini legănate, La căsuța văruită, Murgul din copită bate. CERNA, P. 138. Străzile erau curate și casele văruite. VLAHUȚĂ, O. A. M. 14.

vărui¹ [At: CANTEMIR, I. I. I, 147 / Pzi: ~esc, (reg) vărui / E: var² + -ui] 1 vt(a) (C. i. suprafețe tencuite² ori lipite ale unor elemente de construcție sau, pex, încăperi, clădiri etc.) A acoperi cu un strat subțire de lapte de var² (cu unele adaosuri) Si: a spoi, (reg) a meseli, a pămătuși. 2 vt(a) (Reg; c. i. pereți sau, pex, încăperi, case etc.) A humui (1). 3 vr (Fam; gmț; dep; d. femei) A se pudra în mod exagerat.

vărui² vt [At: ALECSANDRI, T. I, 396 / V: ver~ / Pzi: ~esc / E: văr + -ui] (Îvr; fam) A i se adresa cuiva cu apelativul „vere”.

verui v vz vărui²

vărui vb. IV. tr. (compl. indică suprafețe tencuite ori lipite ale unui element de construcție, pereți, ext., clădiri) A acoperi cu un strat subțire de lapte de var (cu unele adaosuri); a spoi. ◊ (absol.) Mara a rînduit mereu, a curățit, a văruit (SLAV.). ◊ (refl. pas.) Casele abia de două ori pe an se văruiesc (CRĂL). ♦ (fam., glum.; refl.; despre femei) A se pudra in mod exagerat. • prez.ind. -iesc, (reg.) vărui. /var² + -ui.

VĂRUI¹, văruiesc, vb. IV. Tranz. (Neobișnuit) A se adresa cuiva cu titlul de «vere». (Atestat în forma verui) La mulți ani, vere Alecule. – Să trăiești, arhon bane! (În parte) Prea mă veruiește banul! ALECSANDRI, la TDRG. – Variantă: verui vb. IV.

VĂRUI², văruiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi (pereții) cu un strat subțire de lapte de var; a spoi cu var. Umbra sa... era cenușie pe peretele văruit prea demult. DUMITRIU, V. L. 44. Drumul mare-aș vărui Cu var de cel mai mărunt. HODOȘ, P. P. 59.

VERUI vb. IV v. vărui¹.

VERUI vb. IV. v. vărui¹.

A VĂRUI ~iesc tranz. (pereții, tavanul etc.) A acoperi cu lapte de var. /var + suf. ~ui

văruì v. a spoi cu var.

văruĭésc v. tr. (d. var). Spoĭesc cu var: casă văruită. V. muruĭesc.

veruĭésc v. tr. (d. văr, verĭ). Fam. Rar. Chem cu epitetu de „văr”.

văruit s. n.

văruit s. n.

văruit s. n.

vărui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văruiesc, 3 sg. văruiește, imperf. 1 văruiam; conj. prez. 1 sg. să văruiesc, 3 să văruiască

vărui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văruiesc, imperf. 3 sg. văruia; conj. prez. 3 să văruiască

vărui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văruiesc, imperf. 3 sg. văruia; conj. prez. 3 sg. și pl. văruiască

vărui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văruiesc, conj. văruiască)

văruesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.

văruit, -ă, văruiți, -te adj. beat, în stare de ebrietate.

vărui, văruiesc v. r. a se îmbăta, a se ameți (din cauza băuturii).

VĂRUIT adj. spoit, (reg.) muruit. (Cameră ~.)

VĂRUIT s. spoială, spoire, spoit, văruială, văruire. (~ul pereților unei camere.)

VĂRUIT s. spoială, spoire, spoit, văruială, văruire. (~ pereților unei camere.)

VĂRUIT adj. spoit, (reg.) muruit. (Cameră ~.)

VĂRUI vb. v. spoi.

VĂRUI vb. a spoi, (pop.) a unge, (înv. și reg.) a tencui, (reg.) a mînji, (prin Transilv.) a meseli. (A ~ pereții camerei.)