9 definiții pentru muruit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MURUÍT, -Ă, muruiți, -te, adj. (Reg.) 1. (Despre pereți) Acoperit, lipit cu muruială (2). 2. Murdar, mânjit. – V. murui.

muruit, ~ă a [At: SLAVICI, N. I, 20 / V: (reg) moroit / Pl: ~iți, ~e / E: murui1] 1 (D. pereți, pardoseli etc.; pex d. case) Lipit sau netezit cu muruială (1). 2 Văruit. 3 Colorat. 4 (Reg) Murdar (1).

MURUÍT, -Ă, muruiți, -te, adj. 1. (Despre pereți) Acoperit, lipit cu muruială (2). 2. (Reg.) Murdar, mânjit. – V. murui.

MURUÍT, -Ă, muruiți, -te, adj. (Regional, despre pereți) Lipit cu lut. Șase bordeie muruite stăteau tupilate în fundul poienii. SADOVEANU, O. I 126. Un fulger scăpără și lumină pereții muruiți. id. ib. 139.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MURUÍT adj. v. jegos, mânjit, murdar, negru, nespălat, pătat, răpănos, slinos, soios, spoit, văruit.

MURUIT adj. lipit, (înv. și reg.) spoit. (Perete ~.)

muruit adj. v. JEGOS. MÎNJIT. MURDAR. NEGRU. NESPĂLAT. PĂTAT. RĂPĂNOS. SLINOS. SOIOS. SPOIT. VĂRUIT.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

muruít, -ă, muruiți, -te, adj. – (reg.) 1. Tencuit. 2. Murdar. – Din murui.

Intrare: muruit
muruit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muruit
  • muruitul
  • muruitu‑
  • murui
  • muruita
plural
  • muruiți
  • muruiții
  • muruite
  • muruitele
genitiv-dativ singular
  • muruit
  • muruitului
  • muruite
  • muruitei
plural
  • muruiți
  • muruiților
  • muruite
  • muruitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

muruit regional

etimologie:

  • vezi murui
    surse: DEX '98 DEX '09